Proiect realizat în cadrul Casei Memoriale “George Enescu” de la Sinaia
FOTOGRAFIE: Bătrână în costum de călugăriță în fotoliu, cu dedicație pentru prințesa Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca) În dreapta jos, pe paspartou, timbru sec, în oval text: "Emil Fischer HERMANNSTADT". În imagine un text cu scriere alfabetică și litere de mână: "Scumpei și adoratei noastre Principese Maria Cantacuzino, în semn de adâncă afecțiune și nemărginită admirație!” de la măicuța Emilia D. Rațiu Sibiu 924.
VAS DIN CERAMICĂ: manufactură Delft, datare secolul al XIX-lea. Este confecționat din ceramică, prin tehnica de turnare, modelare, smălțuire, decorare. Descriere: Corpul sferic și gât lung, din ceramică, cu angobă gri; decorul montat în camaieu albastru de influență extrem orientală. Reprezintă un peisaj marin cu stânci, corabie, o casă iar la bază un decor liniar.
Tema picturii: „Peisaj de iarnă” Cu o perspectivă din colțul drept se privește liziera unei păduri pe un terasament înalt; la poalele pădurii este o cabană; în partea laterală stânga sunt doi copaci, iar planul doi se închide cu un lanț de munți. Cromatica: brunuri, siena arsă, ocru, albastru pentru zăpadă; înviorează imaginea, roșu vermillon de la pereții cabanei; cerul este plumburiu. Lucrarea este semnată și datată indescifrabil, în colțul stâng, jos semnat (indescifrabil), și datat: ”J ta Gh 1942”
Tema iconografică o reprezintă pe ”Fecioara Maria cu pruncul, stând pe tron”, cu Iisus Hristos în brațe, pictat pe un blat de lemn, cu două pene treisferturi semiîngropate. Are o semnificație aparte, reprezentativă, în contextul sărbătorii creștine ”Crăciunul” sau ”Nașterea Domnului” (nașterea lui Iisus Hristos), celebrată anual la 25 decembrie. Această sărbătoare face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin.
Lucrarea, o pictură de șevalet, reprezintă un portret compozițional în semiprofil, înfățișându-l pe Costache Rosetti Tețcanu, bunicul Mariei Rosetti Tescanu, soția lui George Enescu. Pornind de la obârșia sa, Costache Rosetti Tețcanu (1814 – 1879) venea din familia Rosetteștilor, satul Tescani (fost Tețcani), județul Bacău, sub numele de Constantin Roset, fiul lui Dumitrache Roset și al Smarandei (născută Krupenschi).
Corpul de iluminat este confecționat din fier forjat, cu o formă cilindrică și terminație bulb. Este ornamentat cu ochiuri de sticlă opacă, aranjate în tehnica vitraliilor. Piesa se află în salonul de muzică, la baza scării în spirală, confecționată din lemn de stejar, considerată, pe bună dreptate, o adevărată bijuterie arhitecturală și care face legătura cu etajul mansardat.
Ploscă din ceramică: atelier popular, datare sec. XX. Se află în expoziția permanentă din sufrageria casei memoriale. Are formă de bol aplatizat, cu toartă ansă și cioc iar capacul detașabil. Este smălțuită și pictată manual de către meșterii populari, cu o cromatică în nuanță de roșu englez, brun roșcat, galben crom și albastru cobalt.
Măsuța pentru telefon datează din cea de a doua parte a secolului XIX, realizată în atelierele autohtone, confecționată din lemn de stejar băițuit încadrat într-o ramă din alamă. Telefonul, un receptor metalic, fixat pe o furcă metalică, montată în cutie din lemn, de formă piramidală.