"Natură statică" cu flori în vază, la margine de fereastră, datată, sec. al XX- lea.
Buchetul cu flori în nuanțe de roșu permanent este așezat într-o vază cu tonuri de alb și siena arsă; pe colțul unei mese în valori de alb, la fereastra prin care se vede peisajul cu dealuri în nuanțe de verde crom, cu un gard gri - siena și cerul albastru ceruleum deschis cu alb.
Conform semnăturii, lucrarea aparține pictoriței românce, Elena Popea (tatăl său, Ioan Popea, cunoscut profesor la gimnaziul român din Brașov), născută la data de 15 aprilie 1879 la Brașov și decedată la 19 iunie 1941 la București.
A studiat filologia la Leipzig și apoi pictura la Berlin, la Academia de artă feminină din München.
Își continuă studiile de arte plastice la Paris cu Lucien Simon și, după Primul Război Mondial, cu André Lhote la Academia particulară de pictură din Montparnasse.
Debutul expozițional al Elenei Popea are loc în anul 1905 prin participarea la „Expoziția națională” organizată de Societatea ASTRA la Sibiu.
În mare parte pictor autodidact, Elena Popea a fost foarte deschisă spre experimente și influențe, cum sunt cele orientale, în special în ultima parte a creației sale.
Sursele de inspirație le-a găsit în împrejurimile Branului și Clujului, unde își petrecea perioada de vară, cât și în numeroasele călătorii pe care le-a realizat: Londra (1927), Olanda (1928), Italia (1929, 1934), Spania (1932), Norvegia și Danemarca (1935), Grecia, Siria, Palestina, Egipt (1937) și Scoția (1938).
Picturile sale sunt expuse în numeroase muzee din România: Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă din Brașov, Muzeul de Artă Cluj-Napoca Muzeul Municipiului București, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul de Artă din Constanța.
În anul 1975 a avut loc o expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.
Muzeograf: Doina-Mihaela Purcaru