Obiectul lunii: CORP DE ILUMINAT

Aici, în lumina asfințitului, liniștea locului era arareori întreruptă de cântecul păsărilor, de toaca de la mănăstire sau de trecerea vreunui tren, sunete pe care Enescu le-a evocat în multe dintre operele sale.

De pildă, mulți dintre vizitatori se întreabă: de ce a ales George Enescu, pentru construirea acestei case, un loc atât de apropiat de calea ferată?

Este lesne de înțeles și, ca un prim argument ar fi acela că, pe vremea aceea, trenurile nu circulau atât de des. Pe de altă parte, însă, trebuie adăugat că pe Enescu zgomotul trenului nu l-a deranjat niciodată și nu a constituit un impediment în munca sa de creație din vila Luminiș din Sinaia.

A fost artistul neobosit, care și-a petrecut mai bine de jumătate din viață prin cușetele trenurilor și a vapoarelor, cu ocazia nenumăratelor sale turnee prin țară, de-a lungul și de-a latul Europei sau dincolo de ocean...

„N-am nevoie de odihnă. Prin simplul fapt că mă aflu în tren, departe de orice fel de solicitări, de tot soiul de prezențe, de oboseala concertelor, mă simt odihnit. Iar exercițiile pe care le fac sunt pentru mine și o necesitate organică, aproape și o destindere. De altfel, între exerciții, găsescși timpul să dorm. În tren dorm foarte bine: mă trezesc numai când trenul se opreșteașa cum îi șade bine călătorului”.          (George Enescu – Editura muzicală a Uniunii compozitorilor din R.P. R- 1964)

După cum este știut, una dintre primele țări care au recunoscut dublul său aspect de compozitor și interpret a fost S.U.A. Chiar de la primul său turneu din 1923, întreprins în America, Enescu a fost plăcut impresionat de comentariile care relevau superioritatea sa asupra celor mai mulți dintre virtuozii  vremii prin ascendentul ce i-l dădea propria sa experiență de compozitor, ceea ce îi facilita o viziune de o altă adâncime asupra creației interpretate.

„Am fost cel mai încântat – mărturisea Enescu – când în America am fost primit ca și compozitor, dirijor, și în urmă ca violonist.. Mi s-a acordat titlul de compozitor înainte de toate, ceea ce reprezintă pentru mine voluptatea supremă. S-a pus accentul pe ceea ce am luptat să ajung...” (George Enescu – Editura muzicală a Uniunii compozitorilor din R.P. R- 1964)

Așa se explică și faptul că în America de Nord, Enescu a executat o mare parte din creațiile proprii, dealtfel ca și la Paris, unde, ele erau interpretate pe data ce apăreau de sub pana creatorului.

Pentru o completă imagine a răspândirii creației reprezentative a lui George Enescu în lume, nu este lipsit de importanță a arăta că lucrările sale își fac treptat drum și în țări ca Maroc, India, Israel, Iran, ajungând până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, în Japonia, Noua Zeelanda, Indonezia, Africa de Sud ș. a.m.d.
                                           

                                                      Muzeograf: Doina-Mihaela Purcaru