Cuvinte memorabile

Când văd că aici se face ceva pentru ţara mea, eu nu ştiu ce e oboseala. Viaţa mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziţia lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască țara mea așa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.

Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi, de când mă știu: îndeplinirea datoriei. În realizarea acestui lucru se cuprinde și bunătatea, și loialitatea, cinstea, cordialitatea, exactitatea. Să ne facem cu toții datoria și lumea își va recăpăta sensul ei suprem

Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă și de credință pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns și asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem și vom învinge.

Aș vrea să pot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac și eu cât pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul ...

De prin l897-l898, când m-am întâmplat iarăşi în Bucureşti şi i-am auzit executarea înălţătoare a Poemului românesc (Poema română), întâia sa compoziţie, nu l-am mai văzut pe Enescu. A venit rar prin ţară (…) Acum e bărbat în puterea vârstei. Un cap fin, cu ochii scânteietori şi cu plete bogate. Numai nerv, întreaga făptură. Înfăţişarea fără nici o pretenţie şi totuşi cu acel aer de mândrie curată care şede cuiva atât de bine, când este îndreptăţit prin daruri excepţionale. Orchestra îşi simte stăpânul. Gestul cel mai neînsemnat al maestrului diriguitor îşi are efectul neînduplecat. Dar ce gesturi expresive, cumpătate şi puternice.

Îl socot un geniu; a fost un geniu şi al viorii şi al pianului, dacă ar fi fost lăsat să-şi dezvolte talentul pianistic ar fi fost cel mai mare pianist din lume...

Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tau. Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul.

Enescu stăpânea întreaga paletă a componisticii. Ştia să orchestreze precum Richard Strauss. De asemenea, ca solist, avea o sonoritate incredibilă alături de orchestră. Şi, în plus, cunoştea tehnica tuturor instrumentelor. A fost un pianist extraordinar! Pot spune că eram uneori invidios pe el: cânta chiar mai bine decât mine! A fost un pianist magnific, ca sa nu mai vorbesc de valoarea sa ca violonist

Să cânt la vioară e meseria mea, în timp ce să compun îmi e vocația.

Enescu e pentru ţara noastră cea mai legitimă mândrie, cea mai superbă întrupare a geniului românesc.

Enescu? Nu talent, ci geniu!

Ceea ce frapează în primul rând la Enescu este o modestie pe care o simţi adâncă şi organică. Nu este modestia simulată a orgoliosului, nici atitudinea dispreţuitoare a omului încărcat de gloria pe care încă un supliment de celebritate îl lasă indiferent...Enescu, din primele clipe când stai de vorbă cu el, alungă toată falsa imagine a marelui artist.. nu ţine deloc să oficieze; şi, mai ales, afirmă cu sinceritate că nu vrea să rămână decât muzician.