Vas pentru ceai confecționat din inox, în atelierele autohtone, datare din secolul al XIX- lea.
Piesa se află în sufragerie, o cameră spațioasă, camera de primire, destul de modern decorată pentru acele vremuri, cu toate accesoriile unei vieți civilizate de atunci.
Aici era locul unde era invitată protipendada acelor vremuri: de la familia regală, la prietenii săi din lumea muzicii și până la alți oaspeți de seamă ai maestrului Enescu.
Regina Elisabeta l-a cunoscut personal pe Enescu cu ocazia interpretării primei sale lucrări, la început de drum, "Poema Română”, la București, în ziua de 1/13 martie 1898 și recunoscând talentul tânărului muzician, îl va "adopta" sufletește (după o lungă absență a sa în Germania), oferindu-i o cameră la Peleș, unde să-și petreacă vacanțele, să studieze, ori să susțină recitaluri apropiaților familiei regale.
Regina Maria, următoarea regină descendentă, melomană, pianistă talentată, l-a asistat pe George Enescu în recitalurile de la Castelul Peleș dar și în serile de muzică din vila Luminiș. Se considera drept un magician, în urma dedicației pe care principesa Maria, viitoare regină i-o scrisese pe o fotografie dăruită în 1908. La sfârșitul vieții spunea că această fotografie o păstrează în salonul său din vila Luminiș de la Sinaia, cu dedicația: "El trezește muzica în sufletele noastre".
Printre oaspeții din lumea muzicii, amintim doar câțiva dintre aceștia: Mihail Jora (compozitor, văr primar al soției, mama doamnei Maruca provenind din familia Jora), Alfred Alessandrescu (compozitor, dirijor, pianist, critic muzical), Ion Nonna Otescu (compozitor și dirijor), Dimitrie Dinicu (violoncelist și dirijorul Orchestrei Instrucțiunii Publice de la Sinaia), Ionel Perlea (dirijor și compozitor), Cella Delavrancea (pianistă, o prietenă de excepție, totodată "martoră" la cununia religioasă a maestrului cu soția sa, Maria Cantacuzino, Maruca, născută Rosetti-Tescanu). .
Era prieten bun cu scriitorul Mihail Sadoveanu dar și cu biologul sinăian, Constantin Motaș, care, talentat și pasionat de artă, l-a redat pe Enescu (la vârsta de 63 de ani) într-un desen în cărbune, oferit acestuia ca amintire și care se regăsește în sufrageria casei.
O altă prietenă de excepție a maestrului Enescu, Nineta Duca, fiica arhitectului George Duca și a Olgăi Duca, născută Brăiloiu, care a fost prezentată principesei Elena Bibescu, unde l-a cunoscut și pe foarte tânărul George Enescu, iar în anul 1905, în timpul șederii la Paris îi va oferi lecții de vioară, la locuința acestuia din Rue de Clichy, nr.16.
Olga Brăiloiu, fiica lui Constantin Brăiloiu, urmaș al boierilor olteni, cunoscut om politic, fruntaș al Partidului Conservator și ministru de justiție, a fost mai întâi, Domnișoară de Onoare și apoi, după căsătorie, Doamnă de Onoare a reginei Elisabeta. A fost decorată de regele Carol I cu ordinul "Trecerea Dunării" iar regina Elisabeta îi desenase profilul ca și a altor personalități, pe peretele sufrageriei din fosta reședință regală din chiliile mânăstirii Sinaia, pe perioada construcției Castelului Peleș.
Și tot în acest context nu-i putem omite pe elevii săi de suflet: Dinu Lipatti pentru lecții de pian la doar patru ani, dar care la maturitate va cânta împreună cu Enescu, primul lor concert susținut în 1941 la Sala Ateneului, Yehudi Menuhin, unsprezece ani avea când a ajuns la Sinaia, în anul 1927, studiind vioara cu George Enescu, legându-se o prietenie pe viață, până la moartea lui Enescu în anul 1955.
„Pentru mine, Enescu va rămâne una din adevăratele minuni ale lumii. Caracterul și chipul lui Enescu sunt înscrise în mintea mea ca un copac sau un munte din Sinaia... rădăcinile puternice, noblețea narativă a sufletului său au venit de la acel munte și de la acea țară atât de frumoasă!”
YEHUDI MENUHIN
La vila Luminiș totul era minunat, Enescu o gazdă deosebit de ospitalieră, ...un ceai, masa de prânz ori de seară, în camera de primire, urmate, desigur de un recital în salonul de muzică și care să-i încânte pe oaspeții săi...!!!
Așadar, la Sinaia s-au legat numeroase prietenii bazate pe o admirație reciprocă, Vila Luminiș, locul mult iubit de Enescu iar castelul Peleș constituind pentru maestru, o poartă a afirmării în lumea culturală românească a momentului.
Muzeograf, Doina-Mihaela Purcaru