Piesa datează din secolul al XIX – lea, realizată din ceramică în atelierele occidentale – Delft.
Pe un fond alb – grizat din porțelan, decorul prezintă motive vegetale stilizate: buchete de flori și frunze, nuanțate cu albastru cobalt - grizat și roșu – vermillon.
Este expusă în spațiul muzeal din sufrageria casei memoriale, una dintre camerele reprezentative, cameră de primire pentru oaspeți.
Desigur, și Maruca, soția muzicianului, cu gusturile sale rafinate de prințesă Cantacuzino, născută - Rosetti, și-a pus amprenta în amenajarea casei, și fără îndoială, a avut un cuvânt de spus în alegerea pieselor de artă, lucrate în cele mai variate stiluri, care decorează interioarele vilei "Luminiș" din Sinaia, locul mult iubit de marele muzician, unde, soții Enescu au locuit temporar, până la plecarea definitivă către Paris, în anul 1946.
”Maruca își decora camerele în care trăia cu bucăți mari din damasc roșu și blănuri nenumărate întinse pe parchet și divane, ceea ce crea o atmosferă puțin barbară conștient voită […]...Avea în acea epocă, o fobie absolută de lumină, în apartamentele ei; recepțiile ei se dădeau într-o obscuritate complexă, cu vreo lampă doar care să-i ajute pe vizitatori să nu se împiedice la intrare...”
Citat din: ”Schițe a trei femei de odinioară ” de Matila Ghyca (Maria Cantacuzino-Enescu: Umbre și lumini)