Proiect realizat în cadrul Casei Memoriale “George Enescu” de la Sinaia
Marcând două evenimente importante pentru Arta și Cultura Națională dar și Universală, împlinirea a 140 de ani de la nașterea celui mai mare muzician român, George Enescu și totodată desfășurarea celei de a 25- a ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”, un festival care a cuprins întreaga țară: București, Bacău, Sibiu, Timișoara, Cluj; în acest context obiectivul nostru este acela de a pune în lumină una dintre cele mai desăvârșite compoziții ale maestrului și care l-a consacrat pe marele muzician, opera Oedipe (despre care s-a amintit dealtfel și în articolele anterioare)
Casa memorială George Enescu din Sinaia păstrează o serie de obiecte care au aparținut muzicianului, printre care, și o întreagă colecție de icoane care se află într-o cameră cu o semnificație aparte și cea mai reprezentativă, salonul de muzică al său care i-a servit atât pentru compoziție cât și pentru recitalurile oferite apropiaților familiei.
Tabloul ce înfățișează o tânără tătăroaică șezând lângă o fântână se află la mansarda casei memoriale „George Enescu” din Sinaia (Vila Luminiș). Lucrarea este semnată cu tuș negru în colțul din stânga „N. Delavrancea Dona”. Pe spatele tabloului, este o etichetă cu textul: Ministerul Instrucțiunii Cultelor și Artelor, precum și semnătura autoarei. Lucrarea a fost prezentată la Salonul Oficial de pictură și gravură, 1932 (anul în care a fost datată), sub titlul „Tătăroaică”
Enumerând obiectele mărunte ale casei: din cristal, porțelan, alamă, argint, cositor, ceramică și multe altele, care fac parte din patrimoniul casei memoriale „George Enescu” din Sinaia, printre acestea se detașează un set compus dintr-un număr de 131 de piese, de pildă, farfurii, din faianță albă, de formă și mărime diferită, datând din secolul al XX - lea și realizat în atelierele englezești. Ca urmare, vom descrie, la-ntâmplare, una dintre aceste piese, o farfurie întinsă, format mare, cu marginile festonate, central fiind reprezentată stema familiei Cantacuzino, în nuanță neagră, incluzând deviza „QVOE NOCENT DOCENT”.
Măsuța cu blat ceramic ce imită goblenul se regăsește la mansarda casei memoriale "George Enescu" din Sinaia, mansardă care se poate vizita exclusiv în spațiul online (a se vizita site-ul Muzeului Național "George Enescu"- www.georgeenescu.ro)
Având o formă de trunchi de con, căldărușa este rotunjită la bază și ușor îngustată la partea superioară, cu două agățători metalice fixate prin nituri de corpul vasului care suțin toarta și modelată discret pe toată suprafața. Datează din secolul al XX-lea și este confecționată din cupru, printr-o tehnică specială de turnare, asamblare, decorare și lustruire, realizată în atelierele autohtone.
Printre piesele de mobilier din casa memorială ”George Enescu” din Sinaia, predominant fiind stilul Biedermeier de secol al XIX-lea, executat în atelierele transilvănene, însemnând o mărturie a receptivității meșterilor transilvăneni la acest stil, se detașează, tot aici, un scaun cu cruce celtică ce datează de la începutul secolului al XX-lea.
Parcurgând frumoasa alee, cu o vegetație mereu verde, care duce către intrarea principală a Casei memoriale „George Enescu” din Sinaia, cu impunătoarele arcade brâncovenești, o intrare monumentala încadrată cu stâlpi contrafort, atrage atenția vizitatorului că, de aici începe vizita în Vila Luminiș (așa cum a numit-o stăpânul ei), locul mult iubit de George Enescu.
Casa memorială “George Enescu” din Sinaia păstrează o serie de piese originale diferite: piese de mobilier, porţelan, ceramică, alamă, argint, fier forjat, vase din cristal, icoane, tablouri, covoare, tapiserii, obiecte de artă și nu în ultimul rând, obiecte românești, acestea din urmă trezindu-i marelui nostru muzician frumoasele amintiri ale copilăriei fericite petrecute într-o casă modestă de la Liveni-Botoșani.
Pentru a reliefa un alt obiect de valoare din casa memorială "George Enescu" din Sinaia, secție a Muzeului Național "George Enescu" din București, am poposit în camera soției muzicianului, născută Rosetti-Tescanu, cea mai bogată familie din acele vremuri și fostă soție a prințului Mihail Cantacuzino, fiul cel mare al lui Grigore Cantacuzino, supranumit "Nababul".