Obiectul lunii: ICOANĂ PE LEMN

Tema iconografică o reprezintă pe ”Fecioara Maria cu pruncul”, având o semnificație aparte, reprezentativă, în contextul sărbătorii creștine ”Crăciunul” sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos) celebrată la 25 decembrie, în fiecare an. Ea face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin.

Și, tot în acest context este bine de știut că George Enescu și soția sa, Maruca, petreceau de obicei sărbătorile de iarnă, îndeosebi sărbătoarea Crăciunului, la Tescani, conacul familiei de boieri Rosetti-Tescanu, moștenirea părintească a acesteia.

Aparținând iconografiei lipovenești a casei memoriale ”George Enescu” din Sinaia, icoana ” Fecioara Maria cu pruncul” datează din secolul al XX-lea și se află în expoziția permanentă din Salonul de muzică (cea mai frumoasă încăpere).

Pictura este realizată în culori calde cu mici registre în culoare rece, încadrată în chenar lat, roșu vermilion peste blatul poleit.

Desigur, prezența unui număr considerabil de icoane în vila ”Luminiș”, nu este deloc întâmplătoare, o mărturie că întreaga familie a marelui muzician, amintind aici în următoarele rânduri pe ascendenții familiei sale, erau apropiați de religie.

Așadar, străbunicul compozitorului pe linie paternă, Enea Galin a fost unul dintre cei mai vestiți cântăreți de strană de prin partea locului. Născut în comuna Siminicea, județul Botoșani, el a fost adus de Alexandru Moruzi, proprietarul moșiei Vîrful-Cîmpului, la Zvoriștea spre ”a înfrumuseța slujba religioasă” (Viorel Cosma: Enescu Azi”)

După obiceiul timpului, în dorința de a înlătura confuzia asupra originii sale, și- a schimbat numele din Enea în Enescu. (Pr. N. Hodoroaba: ”George Enescu. Contribuțiuni la cunoașterea vieții sale”, Tip. ”Viața Românească”).

Gheorghe Enescu, bunicul – posedând o voce ”îngerească”- a fost trimis de tatăl său să învețe carte la mănăstirea Vorona din județul Botoșani.

Aspirant la preoție, a urmat școala cathetetică de la Botoșani, fiind hirotonit diacon iar în 1861 a devenit parohul bisericii din Zvoriștea, unde avea să păstorească vreme de 37 de ani.

Moare în anul 1898 și înmormântat de Manoliu – proprietarul moșiei Zvoriștea – în curtea bisericii din sat.

Costache Enescu, tatăl muzicianului, s-a născut în anul 1848 în comuna Zvoriștea.

Talentul muzical înnăscut s-a făcut remarcat încă din copilărie, părinții îndrumându-l spre seminarul ”Veniamin Costache” de la Socola, în speranța preoției, însă după 4 clase seminariale, îmbolnăvindu-se, tatăl său l-a retras.

De fapt preoția nu l-a atras, renunțând la o existență contemplativă și de aici tradiția carierei bisericești se întrerupe, preferând să intre în învățământul primar iar mai târziu devenind arendaș de pământuri(si așa era cunoscut micul Enescu în sat, ca...fiul arendașului de la Liveni)

Maria Comovici – Enescu, mama compozitorului, s-a născut la Mihăileni, județul Dorohoi, era fiica preotului Ioan Cosmovici și astfel, în familie se reia firul tradiției de mediu bisericesc.

”Pământulși religia au fost cele douădivinități ale copilăriei, le-am rămas credincios, într-un anumit fel. Și, dacă sentimentele mele religioase s-au schimbat cu timpul, am păstrat, totuși, cucernicie față de religie, de tot ce este mai vrednic în ea”
George Enescu (Gavoty Bernard: Amintirile lui George Enescu)

Realizat: Doina-Mihaela Purcaru - muzeograf