Pornind de la intrarea principală a Casei memoriale „George Enescu” din Sinaia, frumoasa Vilă „Luminiș”, o scară ne va duce către partea superioară a holului, la primul etaj, de unde se poate pătrunde pe terasa cu cerdac, tipic românească, unul dintre locurile favorite al soților Enescu, unde, atunci când vremea era destul de blândă, aceștia puteau să-și bea ceaiul ori cafeaua de după amiază sau pur și simplu să se bucure de câteva clipe de tihnă admirând panorama maiestuoasă a Bucegilor și culorile mereu schimbătoare a pădurii din vecinătate.
Aici, in lumina asfințitului, liniștea locului era arareori întreruptă de cântecul unei păsări, de trecerea vreunui tren sau de toaca de la mănăstire, sunete pe care Enescu le-a evocat în multe din operele sale.
Părăsind terasa și continuând vizita spre sufragerie, o superbă oglindă fixată pe peretele holului atrage atenția vizitatorului.
Este una dintre cele mai valoroase oglinzi ale casei care, odinioară, oferea oaspeților prilejul să-și mai verifice încă o dată ținuta, înainte de a fi primiți de către gazde.Oglinda este din cristal de bună calitate și datează din secolul al XIX-lea, realizată în atelierele autohtone.De pildă, toate oglinzile din casa memorială sunt, la concurență, deosebit de valoroase.Rama oglinzii este confecționată din lemn de stejar, sculptată cu volute de acant într-o manieră neobarocă. Mulura proeminentă din jurul oglinzii are un rol decorativ.La colțuri are patru trandafiri, ușor stilizați, cu motive ornamentale și decor tip ghirlandă.Chiar dacă oglinzile moderne își au originea în secolul al XIX-lea, ele, în general, sunt mult mai vechi.De fapt, încă de la sfârșitul secolului al XVII oglinzile și ramele lor au jucat un rol foarte important în decorarea caselor.
Casa lui George Enescu din Sinaia, „Vila Luminiș”, așa cum a numit-o stăpânul ei, era destul de modern decorată pentru acele vremuri, cu toate accesoriile unei vieți civilizate de atunci.
Aici era locul unde era invitată protipendada acelor vremuri: de la familia regală, la prietenii săi din lumea muzicii și până la alți oaspeți de seamă ai maestrului Enescu.
Amintim doar câțiva dintre aceștia: Mihail Jora (văr primar al soției, mama doamnei Maruca provenind din familia Jora), Alfred Alessandrescu, Dimitrie Dinicu, violoncelist și dirijorul orchestrei instrucțiunii publice de la Sinaia, Ionel Perlea, Cella Delavrancea (o prietenă de excepție, totodată nașă de cununie a maestrului Enescu cu soția sa, Maruca Cantacuzino).
Era prieten bun cu scriitorul Mihail Sadoveanu, sinăianul Constantin Motaș, care, deși de profesie biolog, avea talent la desen, dăruindu-i lui Enescu un frumos desen în cărbune care-l înfățișează pe acesta la vârsta de 63 de ani (se află în expunere în sufrageria casei, camera de primire a oaspeților.)
Și tot în acest context nu- i putem omite pe elevii săi de suflet: Dinu Lipatti( pentru lecții de pian la doar patru ani, dar care la maturitate va cânta împreună cu Enescu; și amintim aici de primul lor concert susținut în 1941 la Sala Ateneului), Yehudi Menuhin ( unsprezece ani avea când a ajuns la Sinaia, studiind vioara cu George Enescu, legându-se o prietenie pe viață, până la moartea lui Enescu în anul 1955, prietenie bazată pe o admirație reciprocă)...
Așadar, în Vila „Luminiș” de la Sinaia s-au întâmplat lucruri minunate pe care cu mare drag le împărtășim tuturor celor interesați, care trec pragul acestei case, casa celui mai mare muzician român al tuturor vremurilor, George Enescu.
Realizat: Doina-Mihaela Purcaru- muzeograf