Covorul de perete, de proveniență moldovenească , țesut cu lână-haute-lisse, datează din secolul al XIX- lea.
La exterior are o bentiță – roșu cărămiziu, îi urmează un chenar lat, fondul grena natural spre brun roșcat cu décor – friză. Sunt prezente elemente florale stilizate în nuanțele: albastru ultramarin, verde crom, roșu permanent, roșu englez; următorul chenar cu două laturi mai înguste și două mai late, are fondul albastru ultramarin și décor floral și geometric stilizat în nuanțele: orange, galben crom, roșu englez, alb, violet, dispus în friză; câmpul – brun roșcat, are décor geometric și floral stilizat, fiind pe centru delimitat prin linie alba și roșie, în contur triunghiular; motivul central se detașează și prin fondul verde crom pe care este dispus decorul.
Acest covor face parte dintr-o întreagă colecție de obiecte românești aflate în dormitorul său modest sau ”chilia”, așa cum l-a numit George Enescu, dorind să fie o părticică din cel de la Liveni – Botoșani, din casa părintească, și o cameră care să poarte amprenta stilului românesc.
Era locul său preferat de odihnă după numeroasele concerte, loc de meditație, intimitate, reculegere, noblețe transpusă în multă simplitate, dacă este să luam în calcul faptul că pe maestrul George Enescu, întâi de toate îl caracteriza - MODESTIA - și în acest sens avea să spună că: ”SIMPLITATEA ÎN VIAȚĂ ESTE O ADEVĂRATĂ LIBERTATE”.
Această ”mărturisire” a genialului muzician se regăsește în camera sa modestă din Vila Luminiș de la Sinaia, locul mult iubit de Enescu.