28 de ani de la inaugurarea Casei Memoriale "George Enescu" - Vila Luminiș din Sinaia

Astăzi, 5 septembrie 2023, se împlinesc 28 de ani de la inaugurarea acestui minunat lăcaș.

Cu ocazia Festivalului Internațional “George Enescu” și la dorința elevului său Yehudi Menuhin, Vila Luminiș a intrat în circuitul muzeal național la data de 5 septembrie 1995 sub denumirea de Casa Memorială ”George Enescu”, iar din anul 2007 este secție a Muzeului Național „George Enescu”.
„Simplitatea în viață este adevărata libertate”, spunea George Enescu, iar vila Luminiș din Sinaia, loc de inspirație și recreere pentru Enescu, stă drept mărturie pentru crezul său.

Vila "Luminiș", impresionează prin simplitate, sobrietate și strălucire, caracteristici care definesc atât de bine personalitatea complexă a lui George Enescu (1881 - 1955). A fost rodul unor ani de trudă, însemnând împlinirea unui vis.

Legătura dintre George Enescu și Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al  Poemei Române, ce se încheie cu Imnul Regal,  piesă dedicată Reginei Elisabeta: “Omagiu respectuos M.S.Regina României”. George Enescu a  fost invitat de onoare al familiei regale, locuind o perioadă la Castelul Peleș. Regina Elisabeta, care îl numea: “copilul sufletului meu”, a amenajat special pentru Enescu sala de muzică, iar acesta participa alături de regină și invitații săi la după - amiezile de muzică și poezie.

Au urmat lungi turnee peste hotare, dar dragostea pentru peisajul din Sinaia l-a determinat ca din banii câştigaţi în primul său turneu în America să-şi construiască aici o vilă, între anii 1923 şi 1926, cu ajutorul arhitectului bucureștean Radu Octavian Dudescu. Realizată într-un stil autentic românesc și integrată armonios în ambianța inspiratoare a munților Bucegi, vila Luminiș avea să fie atât loc de odihnă după numeroasele concerte, dar și un loc de inspirație pentru o parte semnificativă a creației enesciene.

La vila Luminiș, George Enescu susținea concerte pentru prietenii apropiati, printre ei numărându-se și Majestatea Sa Regina Maria. Se păstrează pianul marca Ibach, pe care George Enescu și-a suținut bogata sa activitate componistică și concertistică. La Sinaia, George Enescu a compus Cvartetul pentru pian, violă și violoncel nr 1, Sonata a – 3- în caracter  popular românesc, dar a compus și muzică pentru versurile Reginei Elisabeta. Trebuie menționată și capodopera maestrului,  opera Oedipe, compusă în parte la Sinaia. În anul 1927 George Enescu a orchestrat aici un întreg tablou din actul al – II-lea, din opera despre care avea să spună : "Ce pot afirma cu certitudine este că dintre toate îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam cu eroul meu."

La Sinaia, George Enescu a concertat deseori la castelul Peles, dar și în alte așezăminte culturale din oraș cu Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice condusă de dirijorul Dimitrie Dinicu.

În anul 1927, la Vila Luminis a primit lecții de vioară, timp de două luni, Yehudi Menuhin, pentru care Enescu a rămas” absolutul, prin care eu judec pe alții”..

George Enescu era 5 intr-unul:” compozitor, dirijor, pianist, violinist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzică și niciun muritor nu poate poseda o fericire mai mare.”

Din postura de profesor, întotdeauna a dat dovadă de generozitate si respect, cobora întotdeauna la nivelul celui din fața sa, făcându-l să înțelegă și să nu se simtă inferior.

„Ca profesor, Enescu a înțeles perfect cele trei probleme ale pedagogiei: de unde să înceapă, unde să se oprească și cum să explice ceea ce s-a întîmplat între timp. El abunda în aluzii estetice care serveau drept repere.” (Yehudi Menuhin, 1965)

Vila Luminiș a fost locuită timp de 20 de ani de către maestrul George Enescu și soția sa, cu intermitențe explicabile prin activitatea componistică și concertistică deosebit de bogată a maestrului.

Mulţi vizitatori se întreabă: de ce a ales Enescu, pentru construirea acestei case, un loc atât de apropiat de calea ferată? Un prim răspuns ar fi acela că, pe vremea aceea, trenurile nu circulau atât de des. Pe de altă parte, însă, trebuie spus că pe Enescu zgomotul trenului nu l-a deranjat niciodată. A fost artistul neobosit, care şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă prin cuşetele trenurilor şi a vapoarelor, cu ocazia nenumăratelor sale turnee prin ţară, de-a lungul şi de-a latul Europei, sau dincolo de ocean.

Cu modestia, patriotismul și generozitatea care l-a caracterizat și l-a însoțit întreaga viață, a cutreierat țara cu vioara la subsoară în vagoanele trenurilor de multe ori fără a se odihni între concerte. “ Odihnește-te de muncă prin muncă”, afirma el.

„Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra.” (Cella Delavrancea – Dintr-un secol de viață).

După părăsirea definitivă a patriei, determinată de evenimentele politice din anul 1946, prin actul de donație al maestrului, semnat la Paris un an mai târziu, dăruită poporului român, Vila Luminiș urma să devină un Așezămant Cultural, o casă de odihnă și reculegere pentru artiști români sau străini.
” Visez fără încetare... nu mai doresc decât un singur lucru pe lume: să traduc până la ceasul din urmă ceea ce freamată în mine, să storc până la ultima picatură sucul fructului sălbatec pe care anii l-au copt. Atâta vreme cât exist vreau să cânt”.

Prezentare:
Otilia - Ioana Dorobanțu
Conservator la Muzeul Național "George Enescu" (Casa Memorială "George Enescu" - Vila Luminiș, Sinaia)