George Enescu, unul dintre simbolurile culturii noastre, este bine cunoscut pentru muzica sa, pentru cântul său măiastru la vioară, pentru strădania sa de a sprijini dezvoltarea muzicii românești.
Despre omul Enescu, s-a vorbit mult mai puțin, deși calitățile lui umane au fost la înălțimea celor muzicale și au rămas neîntinate indiferent de greutățile timpurilor pe care le-a trăit.
Enescu și-a ajutat confrații muzicieni, i-a promovat pe cei tineri și foarte tineri, unii la vârsta primilor ani de viață, și, foarte important, i-a îndrumat spre profesori de o asemenea valoare și calitate umană, care le-au șlefuit nu numai talentul dar le-au influențat fundamental evoluția.
Florica Musicescu a fost unul dintre oamenii spre care Enescu a îndreptat pașii a doi copii minune, deveniți interpreți inegalabili: Dinu Lipatti (1917-1950), care a fost chiar botezat de compozitor, și Mândru Katz (1925-1978), care la 8 ani a devenit student al Academiei de Muzică și la 22 de ani, solistul Filarmonicii George Enescu din București.
Profesoara și pianista Florica Musicescu (1887-1968) s-a născut la Iași, fiind fiica mezină a compozitorului Gavriil Musicescu și al soției sale, Ștefania. Toate cele trei fete Musicescu au făcut temeinice studii de muzică și de pian, la Conservatorul din Iași. Sofia, fiica cea mai mare, a devenit una dintre profesoarele cele mai apreciate ale conservatorului ieșean, deși și-a terminat studiile universitare după ce s-a căsătorit cu avocatul Osvald Teodoreanu. Împreună au avut doi fii, bine cunoscuții scriitori, Ionel și Păstorel Teodoreanu.
Florica, rămasă orfană de ambii părinți la vârsta adolescenței, a fost crescută de surorile ei mai mari, Sofia și Valentina, și-a terminat studiile la Conservatorul din Iași și a plecat apoi la studii la Conservatorul din Leipzig, la clasa de pian a profesorului Robert Teichmüller, care a fost și profesorul lui Mihail Jora, Constanța Erbiceanu, Silvia Căpățână, Muza Ghermani-Ciomac.
Florica Musicescu l-a cunoscut pe George Enescu în 1914, la București, după ce se întorsese de la studii: „Cam în acea epocă – avea să scrie Florica Musicescu într-o autobiografie din anii ’60 - am cunoscut pe George Enescu, cu care adesea am făcut muzică de cameră.”
Talentul și gândirea profundă pe care le dovedea Florica Musicescu, trebuie să-i fi produs lui Enescu o adâncă impresie. Avea în față o tânără nu doar plină de personalitate, dar și cu o cultură muzicală remarcabilă.
În timpul Primului Război Mondial, ambii muzicieni aveau să ajute, după puterile lor, răniții veniți de pe front; Enescu dând concerte în fața lor, Florica Musicescu lucrând timp de 3 ani, ca infirmieră într-un spital de la Iași.
După terminarea războiului fiecare și-a urmat calea în muzică; Enescu și-a reînceput turneele și și-a reluat firul compozițiilor. Florica Musicescu, a cărei carieră solistică a fost întreruptă de o boală a ambelor brațe, avea să fie numită, în 1921 „în urma recomandației făcute de comisia compusă din George Enescu, Alfonso Castaldi, Ion Nona-Otescu, Alfred Alessandrescu”, profesoară la Academia Regală de Muzică și artă dramatică din București.
Florica Musicescu avea să devină unul dintre creatorii școlii de pian din România și avea să se bucure de o largă recunoaștere internațională. Chiar și în anii grei ai regimului comunist, autoritățile au trebuit să îngăduie ca profesoara să onoreze invitațiile de a face parte din juriile concursurilor internaționale Robert Schumann (de la Berlin), Franz Liszt (de la Budapesta), al primei ediții a Concursului Frederik Chopin de la Varșovia. A fost de asemenea, invitată în 1959, de compozitoarea și pianista Nadia Boulanger, prietenă și mare admiratoare a muzicii lui George Enescu, să țină cursuri de maiestrie la Fontainebleau (în Franța).
Într-o scrisoare din 1959, adresată profesoarei Florica Musicescu, și care nu a ajuns niciodată la destinatar, fiind și acum într-un dosar instrumentat de Securitate pe numele lui Mîndru Katz, marele pianist scria: „Sunt la sfârșitul unui turneu prin orașe importante din Anglia în care am cântat cu Filarmonica din Londra (...) și mă simt dator să vă dau de știre despre modul în care am reușit să fac față acestor încercări considerabile, deoarece sunt adânc convins că reușita lor vi se datorează Dumneavoastră. (...). Vă urez din toată inima sănătate, belșug, satisfacții morale și păstrarea totală a forței Dumneavoastră supraumane de a crea și a face numai bine. Al dumneavoastră elev care nu vă uită. Mîndru Katz! ”
Prietenia pe care Enescu i-a purtat-o Floricăi Musicescu s-a fundamentat pe încrederea în calitățile ei inegalabile. A fost convins că școala ei poate șlefui talentele până la a le da strălucirea nestematelor. Și nu s-a înșelat. Florica Musicescu este un reper al școlii noastre muzicale, iar numele ei a fost dus de elevii săi pretutindeni în lume.
Astăzi, 19 august 2020 se împlinesc 139 de ani de la nașterea lui George Enescu.