Autor: Irina Nițu
În toiul celor mai tulburi momente ale anului am asistat joi, 12 martie 2020, la un moment impresionant organizat de Academia Română: discursul de recepție a muzicologului academician Octavian Lazăr Cosma. O ceremonie onorifică ce atestă calitatea domniei sale de membru titular în cea mai prestigioasă instituție de cultură din România. Acest gest constituie o recunoaștere a valorilor indiscutabile cu care maestrul a îmbogățit domeniul muzicii românești, acad. Octavian Lazăr Cosma fiind autorul a sute de studii și articole publicate în țară și străinătate, a unor numeroase volume de muzicologie dedicate componisticii autohtone – Hronicul muzicii românești, Oedipul enescian, dar și istoriei Conservatorului de muzică bucureștean, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Operei Române din București, a celei din Cluj etc.
Muzician-martor al secolului XX, dedicat și implicat în istoria muzicii pe care a trăit-o și analizat-o, printre altele profesor timp de mai bine de 50 de ani la Conservatorul din București, primul îndrumător de doctorat în domeniul muzică, fost Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și redactor-șef al Revistei Muzica, autor a zeci de articole despre muzică și muzicienii români publicate în cel mai mare dicționar muzical din lume – The New Grove Dictionary of Music and Musicians, acad. Octavian Lazăr Cosma (1933) a rostit discursul de recepție colorându-l cu amintiri și îndemnuri clare, menite să sprijine valorile muzicale reale pe care timpul și o parte a muzicienilor actuali le-au uitat. Au fost enumerate creații și nume ale unor compozitori români precum Brediceanu, Castaldi, Rogalski, Lipatti, Jora, Constantinescu ș.a., toți demni de menționat pe afișele marilor săli de concerte din lume. Acad. Octavian Lazăr Cosma a sintetizat în discursul său istoria și dezvoltarea muzicii românești pornind de la titlul unui articol semnat de etnomuzicologul român Constantin Brăiloiu: “Spre muzica românească”, acesta părând să fie inclusiv motto-ul întregii activități a maestrului academician.
Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a prezentat onoratului public două direcții în care, în mod tradițional, membrii titulari își înscriu discursul de recepție: elogiu domeniului de activitate sau elogiu unui predecesor din Academie. Octavian Lazăr Cosma le-a coroborat, rezultând în prelegerea domniei sale atât o evidențiere a evoluției muzicii românești până în sec. XXI, cât și o recunoaștere a unicității lui George Enescu (muzician și membru în Academia Română din anul 1932). Cele două direcții s-au contopit foarte bine, cu atât mai mult cu cât George Enescu a influențat prin propria creație dezvoltarea muzicii românești. Așadar, discursul acad. Octavian Lazăr Cosma a fost unul inedit, salutat de președintele Academiei, vicepreședintele acad. Răzvan Theodorescu precum și de colegul domniei sale, compozitorul acad. Cornel Țăranu (in absentia).
Debutând și încheindu-se în sonoritățile emblematicei Simfonii a doua enesciene, ceremonia desfășurată în Aula Academiei Române poate fi considerată o nouă pagină de istorie scrisă sub ochii fiecăruia dintre cei prezenți, dar nu doar atât: prilej de bucurie și rupere din cotidian, o plonjare în vremuri trecute, posibil de readus în prezent prin aportul contemporanilor, o reactualizare – pentru cei mai mulți – a bazelor pe care se sprijină muzica românească de azi și o ocazie de a-l ascuta din nou în public pe singurul membru muzicolog din istoria Academiei, pe cel care multora dintre noi le-a fost maestru, profesor, mentor sau coleg.
Felicitări și mulțumiri, acad. Octavian Lazăr Cosma!