Concert-Conferință Enescu pe înțelesul tuturor

Enescu pe înțelesul tuturor este un proiect inedit al baritonului Ștefan Ignat, derulat în colaborare cu Muzeul Național ”George Enescu”, itinerat în numeroase locații din București, din țară și de peste hotare, care se află la granița dintre concert și conferință, având în prim-plan interpretarea și explicarea capodoperei enesciene „Oedipe” prin prisma melosului popular, a ethosului românesc, precum și prezentarea altor opusuri semnate George Enescu.

Interpretează: Ștefan Ignat – bariton, Simona Bucur – soprană, Roman Manoleanu – pian

În program:

• Fragmente din opera Oedipe
• Șapte cântece pe versuri de Clément Marot
• Pavana  și Toccata din Suita pentru pian nr. 2, în re major, op. 10

Imagini de la eveniment:

”Proiectul Enescu pe înțelesul tuturor se adresează tuturor acelora care vor să înțeleagă muzica lui George Enescu atât prin prezentarea în limba română a unor fragmente din opera Oedipe –(...) cât și prin apropierea de alte creații ale Maestrului. Îmi doresc ca Oedipe să fie înțeles prin elementele din interior folosite de compozitor - doine, balade, dansuri populare - și nu prin complexitatea partiturii muzicale - armonii complexe și linii melodice de mare anvergură.
Voi cita pe marele compozitor care spunea că: ”Muzica unei opere este întocmai ca un giuvaer. Piatra prețioasă o constituie acțiunea, conflictul dramatic. Muzica este accesoriul esențial, iar drama este principalul element. Călăuzit de acest principiu am scris Oedipe.” (Ștefan Ignat)

„Oedipe poate susţine comparaţia cu culmile artei lirice” afirma compozitorul Arthur Honegger despre capodopera enesciană în Le Figaro littéraire, imediat după dispariţia muzicianului român.

Rezultat al unui îndelung proces creator, care a început în 1910, de când datează prima schiţă, şi s-a încheiat în 1931, monumentala creaţie dramatică şi muzicală este, fără îndoială,  o capodoperă a secolului XX.

„Simfonică...este titlul pe care îl revendic pentru această operă a vieţii mele, în care mi-am pus toată inima”, sunt înseşi aprecierile maestrului.  Dedicată Mariei Rosetti Tescanu, soţia sa de mai târziu, opera se bazează pe libretul semnat de Edmond Fleg şi inspirat din tragediile tebane ale lui Sofocle Oedip la Colonos şi Oedip rege. Premiera a avut loc la 13 martie 1936, la Opera Mare din Paris, cu André Pernet în rolul titular, dirijor Philippe Gaubert. Premiera românească datează din 1958, când în rolul lui Oedipe a evoluat David Ohanesian, în  regia lui Jean Rânzescu şi sub bagheta lui Constantin Silvestri.

”Nu voiam să fac din Oedipul meu un zeu, ci o ființă din carne și oase, ca dumneavoastră și ca mine. Dacă unele accente pe care i le-am dat au emoționat pe cineva, cred că s-a întâmplat pentru că oamenii au recunoscut în tânguirea lui un ecou  fratern.” (Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu – Les Souvenirs de Georges Enesco”, Curtea Veche Publishing, 2017)

”Oedip este un personaj al tuturor timpurilor, universal, deci se poate transpune drama lui într-un limbaj modern” Geneza unei lucrări atât de complexe este percepută de compozitorul român ca un travaliu imens: „Este îngrozitor: trebuie să te gândești la toate în același timp. Dacă ai putea să te ocupi de fiecare amănunt în parte, n-ar fi nicio problemă. Dar nu, trebuie să-i dai publicului senzația că întreaga lucrare stă la un loc, fiindcă totul vine de la un singur flux de idei”.

Compozitorul ştia că libretul era de o importanţă capitală pentru reuşita creaţiei muzicale. În interviurile acordate lui Bernard Gavoty pentru Radio France enumera trăsăturile esenţiale ale unui bun libret. ”Când am început, mi-am impus trei reguli de conduită: Primo: trebuie să curgă!. Fără patos, fără repetiții, fără vorbe inutile. Acțiunea trebuie să se configureze repede. Secundo: publicul nu trebuie să se plictisească (...). Tertio:  ascultătorul trebuie să înțeleaga textul. Convingerea mea este că nu te duci la operă doar să asculți muzică. O dramă lirică trebuie să aibă o acțiune și un text inteligibile”.

„Nu am dreptul să mă pronunţ dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârşită dintre lucrările mele. Dar pot spune cu certitudine că îmi este cea mai dragă dintre toate. Mai întâi pentru că m-a costat luni de muncă, ani de chin. Pe urmă, am pus aici toată fiinţa mea, până la a mă identifica, în unele momente, cu eroul meu. Dacă aş spune în ce stare de exaltare mă aflam când meditam la Oedipe, apoi când scriam notă cu notă această operă voluminoasă, nimeni nu m-ar crede! Un asemenea subiect nu-l alegi tu, te alege el pe tine. Te prinde, te ține și nu-ți mai dă drumul”, spunea Enescu despre opera sa.

”Mi-a venit această idee, de a prezenta Oedipe în limba română observând că interacțiunea personajului principal cu auditoriul din țara noastră este mai bună atunci când se înțelege acțiunea dramatică a lucrării. Prezentarea prin prisma melosului popular face să ne putem apropia mai mult de singura lucrare - TRAGEDIE LIRICĂ a marelui nostru compozitor.

Îmi doresc ca Oedipe să fie înțeles prin elementele din interior folosite de compozitor - doine, balade, dansuri populare - și nu prin complexitatea partiturii muzicale - armonii complexe și linii melodice de mare anvergură.

Voi cita pe marele compozitor care spunea că: ”Muzica unei opere este întocmai ca un giuvaer. Piatra prețioasă o constituie acțiunea, conflictul dramatic. Muzica este accesoriul esențial, iar drama este principalul element. Călăuzit de acest principiu am scris Oedipe”.

Potrivit concepției enesciene, muzica nu povestește despre acțiuni și nu se mărginește la comunicarea ei, ci o dezvăluie în mișcare, în dezvoltare. În muzică își găsește expresia însuși procesul acțiunii, în toate fazele și multiplele sale direcții. Ea asigură intensitatea expresiei... Într-un cuvânt, muzica este oglinda activă a tot ce se petrece în scenă, ca atare partitura nu va fi sclava libretului." (Ștefan Ignat) 

Festivalul Internațional George Enescu este un
eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.
Proiect cultural finanțat de
Guvernul României prin Ministerul Culturii.