Muzeul Național „GEORGE ENESCU" prezintă în cadrul Festivalului Sinaia Forever 2023 expoziția „George Enescu și Casa Regală”, în perioada 29 septembrie – 1 octombrie 2023.
Expoziția se află prezentată la Muzeul Orașului Sinaia, găzduit de Palatul Știrbei.
La Casa memorială „George Enescu” din Sinaia, în perioada Festivalului Sinaia Forever, de vineri până duminică, între orele 11,00 – 14,00 vă așteptăm la vizite cu ghidaj gratuit.
În aceeași perioadă, între orele 14,00 – 16,00, la sediul muzeului din Sinaia va rula filmul „ Enescu- la răspântie de vremi”, regia și imaginea Nicolae Mărgineanu, scenariul Ada Brumaru, producători Ministerul Culturii și Editura Video, 1996.
PartenerI:
Expoziția „George Enescu și Casa Regală a României” prezintă documente care pun în lumină modul în care marele muzician a rezonat în conștiința anumitor suverani români, demonstrând înalta stimă și prețuire de care s-a bucurat din partea casei regale.
Expoziţia înfățișează o considerabilă diversitate de fotodocumente ordonate cronologic de-a lungul a trei decenii şi jumătate: cel mai vechi dintre documentele prezentate datează din 1898, iar ultimul, din 1943. In acelaşi timp, realizatorii expoziţiei au urmărit să creeze grupaje tematice ale materialului înfăţişat, punând în lumină diferitele interferenţe ale biografiei şi activităţilor de compozitor şi interpret ale lui Enescu cu Palatul regal şi viaţa artistică de la Curte sau diferitele chipuri în care personalitatea marelui muzician a „rezonat” în conştiinţa anumitor suverani. Sunt – aşa cum vom vedea – relaţii care depăşesc protocolarul, chiar dacă acesta e prezent în mod constant prin sumedenia de înalte distincţii acordate lui Enescu de către toţi suveranii României.
Imaginile ce ne întâmpină evidenţiază un fapt îndeobşte cunoscut (greu de trecut cu vederea chiar şi de către cei care l-au privit în mod critic) şi anume că momentul de plenitudine, de maximă consistenţă al acestor relaţii a fost cel al debutului lor, în timpul domniei regelui Carol I şi reginei Elisabeta, Carmen Sylva după pseudonimul literar. Anul 1898 marchează acest debut. Enescu împlinea pe atunci 17 ani şi era deja sau avea să se dovedească foarte curând „tânărul geniu” căruia Carmen Sylva i-a dedicat poezia cu chiar titlul Einem jungen Genie („Unui tânăr geniu”). Tot atunci, pentru aniversarea celor 17 ani, regina i-a dăruit colecţia completă (60 volume) a operelor lui J.S.Bach în ediţia prestigioasă a Societăţii „Bach” din Leipzig – un dar cu adevărat regesc pe care Enescu îl va evoca cu emoţie în ultimii ani ai vieţii, în volumul său de „Amintiri”. Şi tot în 1898 are loc la Paris prima audiţie a Poemei Române de Enescu, acest Opus 1 al compozitorului, dedicat Reginei Elisabeta: „Omagiu respectuos M.S. Regina României” sună dedicaţia înscrisă de autor pe frontispiciul lucrării, în al cărei final poate fi auzit Imnul Regatului României.
Pe versurile reginei poete Carmen Sylva Enescu a compus, în decada 1898-1908, un număr apreciabil de lieduri iar manuscrisele sale dezvăluie şi proiecte de lucrări mai ample având ca suport literar creaţii poetice ale reginei. Mărturiile acestei colaborări dintre tânărul compozitor şi poeta Carmen Sylva sunt extrem de bogate şi se regăsesc, atractiv prezentate, în expoziţia de faţă.
Carmen Sylva era de asemenea o muziciană cultivată, cunoscătoare a literaturii muzicale clasice şi romantice, ea însăşi pianistă şi organistă. In această calitate, regina a iniţiat la Peleş un cerc muzical – ce a constituit foarte probabil un model al saloanelor muzicale ce vor lua naştere, în jurul lui 1900, şi în mediul aristocratic românesc – cerc pe care suverana îl patrona în mod activ, cântând la pian, armoniu sau orgă. Lucrări din marele repertoriu cameral clasic şi romantic au răsunat aici, cântate de interpreţi, inclusiv străini, de prestigiu. Violonistul Enescu a concertat adesea în cadrul acestor reuniuni, uneori acompaniat chiar de regină, alteori în formaţii de trio sau cvartet (a fost prim violonist în cvartetul „Carmen Sylva” ce s-a format în acelaşi cadru).
Au fost oare aşa-zisele „obligaţii de curte” singurele care l-au motivat pe Enescu să-şi angajeze excepţionalele calităţi de creator şi interpret în slujba unor manifestări culturale de tip aulic? (In expoziţie apar fotocopii ale manuscriselor diferitor lucrări-omagiu, între care şi un „Imn jubiliar” scris pentru a 40-a aniversare a urcării pe tron a regelui Carol I). Ipoteza unui Enescu „împovărat” de obligaţii de curte e infirmată categoric, aş spune, de numeroasele dovezi ale căldurii relaţiei statornicite între Enescu şi Carmen Sylva, ce se considera „o vice-mamă” a muzicianului şi din ale cărei scrisori adresate acestuia străbate nu numai admiraţia ci şi o constantă şi ocrotitoare afecţiune. Deferentă dar nu mai puţin sinceră a fost şi afecţiunea pe care Enescu i-a purtat-o suveranei şi pe care a exprimat-o în termeni impresionanţi în articolul „Amintiri despre Carmen Sylva”, apărut în 1943 în Revista Fundaţiilor Regale.
Seratele muzicale ce aveau loc frecvent, mai ales după 1920, în palatul Cantacuzino, din iniţiativa Mariei Cantacuzino (Maruca), viitoarea soţie a lui Enescu, şi în care acesta apărea în permanenţă ca violonist sau pianist, câteodată prezentându-şi compoziţiile proprii, i-au avut în repetate rânduri ca invitaţi pe membrii familiei regale – regele Ferdinand, regina Maria şi uneori prinţesele Elisabeta şi Marioara (Mignon). Între regina Maria şi Maruca Cantacuzino a existat o vie şi susţinută prietenie, reflectată şi în corespondenţa celor două. Un articol semnat de regina Maria, consacrat lui Enescu, apare în presa românească în 1931, cu prilejul aniversării celor 50 de ani ai muzicianului – prilej cu care Enescu a fost decorat şi de Carol al II-lea (o a doua distincţie fiindu-i acordată de acelaşi suveran în 1937) – iar în volumele de memorii ale reginei Maria, personalitatea lui George Enescu este evocată nu o dată cu sensibilitatea şi farmecul atât de caracteristice scrisului literar al reginei. Acest capitol din istoria legăturii lui Enescu cu familia domnitoare a României este de asemenea atent redat de realizatorii expoziţiei.
Expoziţia se încheie cu prezentarea fotografiilor celor două prestigioase distincţii acordate lui Enescu de către M.S. Regele Mihai, în 1941 (la împlinirea vârstei de 60 de ani a muzicianului) şi în 1943. Sunt, la nivel protocolar, ultime mărturii demonstrând continuitatea înaltei stime şi preţuiri de care George Enescu s-a bucurat din partea Casei Regale a României, mărturii pe care o exactă situare a personalităţii muzicianului în peisajul socio-politic şi cultural al vremii sale nu le va putea, cred, nesocoti.
Realizator: Cristina Liliana Andrei