Expoziția „Pagini simfonice enesciene" în Spania

Pagini simfonice enesciene

Ponderea creațiilor simfonice în ansamblul lucrărilor enesciene cu număr de opus este semnificativă, de la Poema română, op. 1, până la Uvertura pe teme în caracter popular românesc, op. 32, cuprinzând  celebrele Rapsodii Române, suite, simfonii, Simfoniaconcertantă pentru violoncel și Poemul simfonic Vox Maris.

Gândirea simfonică enesciană a parcurs mai multe etape, pornind de la citarea folclorului în Poema Română și Rapsodiile Române, până la conceperea unei muzici în caracter popular românesc, regăsitînlucrări de maturitate precum  Suita ”Săteasca” op. 27 respectiv Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc op. 32. Specificul concertant atribuit unor pagini simfonice reiese din opusurile nr. 8 și 32. Programatismul este inserat în creații precum Vox Maris op. 31 sau ”Săteasca” op. 27. O pagină unică în literatura muzicală a sec. XX o constituie Preludiul la unison din Suita op. 9, care se distinge prinfaptul că prima mișcare a ciclului simfonic este integral concepută în stil monodic.

Un capitol aparte îl reprezintă simfoniile compozitorului, de o mare varietate formală și stilistică. Dacă primele trei au fost create până în anul 1921 (când Enescu o revizuiește pe cea de-a III-a), ultimele două, chiar și neterminate, dar în stadiu de schițe definitivate, completează, după cum scria compozitorul Pascal Bentoiu ”cununa simfoniilor, cunoașterea lor aruncând lumini noi chiar asupra surorilor mai vârstnice și augmentând considerabil statura simfonistului Enescu” (P. Bentoiu, Capodopere enesciene, p. 578). Adevărate pietre de încercare pentru secolul în care au fost create, au început a fi descoperite cu adevărat abia după dispariția creatorului lor. Au intrat în atenția publicului de pretutindeni prin intermediul unor interpreți valoroși și a unei discografii din ce în ce mai ample.

Expoziția își propune doar să puncteze aceste aspecte esențiale din creația enesciană, prin intermediul documentelor din arhiva instituției. Manuscrisele compozitorului – fie ele finite, ori în stadiu de schițe – afișele, programele de concert și fotografiile constituie un patrimoniu extraordinar valorificat într-un format accesibil. Informațiile sunt completate de articole de presă referitoare atât la prime audiții, cât și la    unele interpretări ulterioare remarcabile.

Expoziția foto-documentară ilustrează astfel o realitate uitată, evocă evenimente care uneori au fost fugitiv consemnate sau descoperă detalii neștiute până acum. Este cazul versiunii poemului simfonic Vox Maris, datată și semnată Iași, 1917, căreia, până de curând, nu i s-a putut demonstra existența. Cercetând arhiva muzeului, am descoperit această versiune care demonstează că lucrarea a fost începută înainte de anii '20, după cum era consemnat în literatura de specialitate. Manuscrisul original, autograf, prezent în arhiva MNGE dezvăluie, deci, faptul că geneza antepenultimului opus enescian a fost mai lungă decât se credea.

Cercet. dr. Irina Nițu

Páginas sinfónicas enescianas

La cantidad de creaciones sinfónicas dentro del conjunto de las obras de Enescu como opus es significativa, desde el Poema rumano, op.1, hasta la Obertura de concierto sobre temas populares rumanos, op.32, entre las cuales se cuentan las conocidas Rapsodias Rumanas, las suites, las sinfonías, la Sinfónia concertante para violoncelo y el Poema sinfónico Vox Maris.

El pensamiento sinfónico enesciano ha recorrido muchas etapas, partiendo de la lectura del folclore en el Poema Rumano y las Rapsodias Rumanas, hasta la concepcion de una música con caractersitica popular
rumana, que se encuentra en obras maduras como lo es la Suite „Rural” op.27 respectivamente la Obertura de concierto sobre temas populares rumanos op.32. El especifico concertante atribuido a las sinfonías surge de los opus nr.8 y 32. La programática musical está incluida en obras como Vox Maris op. 31 o ”Rural” op. 27. Una página única en la literatura musical del  siglo XX la conforma el Preludio al unisono de la Suite op.9, que se diferencia por el hecho de que el primer movimiento del ciclo sinfónico está integramente concebido en estilo monódico.

Un capítulo especial lo representan las sinfonías del compositor, que constan de una larga variedad formal y estilística. Si las primeras tres han sido creadas hasta el año 1921 (cuando Enescu revisa la III-a) las últimas dos, aún sin acabar, como bosquejos, completan, tal como escribía el compositor Pascal Bentoiu ”la corona de las sinfonías, su conocimiento  reflejando nuevas luces sobre sus hermanas mayores y aumentando considerablemente la estatura del sinfonista Enescu” (P. Bentoiu, Obras maestras enescianas, p. 578). Siendo unas verdaderas piedras en el camino para el siglo en el que han sido creadas, comenzaron a ser descubiertas apenas despúes de la muerte de su creador. Han llamado la atención del público a través de unos intérpretes de valor y a una discográfica cada vez más grande.

La exposición tiene como único objetivo evidenciar estos aspectos escenciales de la creación enesciana, a través de los documentos del archivo de la institución. Los manuscritos del compositor – finalizados o como borradores- los carteles, los programas de concierto y las fotografías consistuyen un patrimonio enormemente valorificado en un formato asequible. Las informaciones se complementan con artículos de la prensa
referentes a las primeras audiciones, así como a unas notables interpretaciones posteriores.

La exposición de fotografía documental ilustra, por tanto, una realidad olvidada, refleja eventos que a veces estuvieron brevemente consignados o descubren detalles desconocidos hasta el momento presente. Es el caso de la versión del poema sinfónico Vox Maris, fechado y firmado en Iasi, 1917, el cual, hasta hace poco, no se le pudo demostrar la existencia. Investigando en el archivo del museo, se ha descubierto esta versión que demuestra que la obra comenzó antes de los años '20, tal como estaba registrado en la literatura de especialidad. El manuscrito original, autografiado, presente en  el archivo MNGE revela, así, el hecho de que el génesis del antepenúltimo opus fue mas largo de lo que se creía.

Investigadora dr. Irina Nițu

Festivalul Internațional George Enescu este un
eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.
Proiect cultural finanțat de
Guvernul României prin Ministerul Culturii.