Seară cu muzica lui George Enescu

Interpretează:

Ștefan Ignat – bariton, Simona Bucur – soprană, Ayllin Askary – soprană, 
David Miron - bariton și Ioan Coca - tenor.
La pian- Roman Manoleanu

În program:

Fragmente din opera Oedipe
Șapte cântece pe versuri de Clément Marot, op.15
Pavana și Toccata din Suita pentru pian nr. 2, în re major, op. 10
Chant Indou, pe versuri de Géraldine Rolland
Pensée perdue, pe versuri de Sully Prudhomme
Wüstenbild!, pe versuri de Albert Roderich
Souhait, pe versuri proprii
Eu mă duc, codrul rămâne, pe versuri populare
Silence!..., pe versuri de Albert Samain

Imagini de la eveniment:

George Enescu – un mare creator al sec. XX

Imaginea complexă a creatorului rezultă din cele 33 de opusuri ale sale, ce reunesc pagini camerale, simfonice și vocal-simfonice, 20 dedicate muzicii de cameră. De la lucrări pentru un singur instrument muzical – suitele și sonatele pentru pian (op. 3, op. 10, op. 24) – până la Simfonia de cameră op. 33 pentru 12 instrumente soliste, Enescu utilizează în compozițiile sale diferite combinații instrumentale mai mult sau mai puțin întâlnite în muzica europeană a începutului de secol XX.

„Un subtil echilibru între elementul constant și cel efemer face ca, în peisajul muzicii de cameră enesciene timpurii, speciile ce vor alcătui coloana vertebrală a întregii creații camerale a compozitorului, anume sonata și cvartetul, în clasicele lor ipostaze instrumentale (pian, pian-vioară, pian-violoncel și, respectiv, ansamblu de coarde sau coarde și pian) să conviețuiască cu altele, cultivate pe cât de intens în epocă, pe atât de puțin sau deloc în afara ei.” (Clemansa Liliana Firca, Enescu, relevanța „secundarului”, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p. 42)
Trei melodii pe versuri de Jules Lemaître și Sully Prudhomme, op. 4, Sept Chansons de Clément Marot op. 15 și Trei melodii pe versuri de Fernand Gregh op. 19 sunt opusuri camerale semnificative dedicate vocii și pianului.
„Oedipe se situează la nivelul celor mai înalte culmi ale artei lirice” afirma compozitorul Arthur Honegger despre capodopera enesciană în Le Figaro littéraire. Rezultat al unui îndelung proces creator, care a început în 1910, de când datează prima schiţă, şi s-a încheiat în 1931, opera Oedipe, o monumentală creaţie dramatică şi muzicală este, fără îndoială, o capodoperă a secolului XX.
„Simfonică...este titlul pe care îl revendic pentru această operă a vieţii mele, în care mi-am pus toată inima”, sunt înseşi aprecierile maestrului. Dedicată Mariei Rosetti Tescanu, soţia sa de mai târziu, opera se bazează pe libretul semnat de Edmond Fleg şi inspirat din tragediile tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Premiera a avut loc la 13 martie 1936, la Opera Mare din Paris, cu André Pernet în rolul titular, dirijor Philippe Gaubert. Premiera românească datează din 1958, când în rolul lui Oedipe a evoluat David Ohanesian, în regia lui Jean Rânzescu şi sub bagheta lui Constantin Silvestri.
Valorificând documente inedite din arhiva muzeului, expoziția de față, realizată de muzicologii Cristina Liliana Andrei și Adina Sibianu,  surprinde în  panourile prezentate imagini ale  personalității polivalente a lui George Enescu.

Enescu pe înțelesul tuturor este un proiect inedit al baritonului Ștefan Ignat, derulat în colaborare cu Muzeul Național ”George Enescu”, itinerat în numeroase spații din București, din țară și de peste hotare, proiect aflat la granița dintre concert și conferință, având în prim-plan interpretarea și explicarea capodoperei enesciene „Oedipe” prin prisma melosului popular, a ethosului românesc, precum și prezentarea altor opusuri semnate George Enescu.

”Muzica unei opere este întocmai a unui giuvaer. Piatra prețioasă o constituie acțiunea, conflictul dramatic. Muzica este accesoriu esențial, iar drama este principalul element. Călăuzit de acest principiu am scris Oedipe”. (George Enescu)

” Îmi doresc ca Oedipe să fie înțeles prin elementele din interior folosite de compozitor - doine, balade, dansuri populare - și nu prin complexitatea partiturii muzicale - armonii complexe și linii melodice de mare anvergură.” (Ștefan Ignat)

---

Activitatea Muzeului  Naţional „George Enescu”, instituţie publică de cultură, funcţionând în subordinea Ministerul Culturii, se conturează în jurul unei excepționale personalități. Desfășurându-și activitatea în trei sedii, București, Sinaia și Tescani, muzeul prezintă aici expoziţii permanente ce ilustrează viaţa şi opera marelui muzician, precum şi expoziţii temporare, cu teme diverse.

Potrivit specificului său aparte, Muzeul Naţional „George Enescu” susţine, prin programele culturale permanente, promovarea creaţiei muzicale româneşti şi străine, precum şi a artei interpretative, găzduind pe întreg parcursul anului, o stagiune muzicală ofertantă, atât ca repertoriu, cât şi prin varietatea şi calitatea artiştilor invitaţi. Dimensiunea creatoare a muzicianului român este reliefată prin prisma opusurilor interpretate, cercetate, tipărite, iar sensibilitatea, modestia, personalitatea sa carismatică, îl transformă într-un adevărat model de viață, într-o societate atât de săracă în modele, făcându-l să fie  ”pe înțelesul tuturor”. 

Afirmarea unicității profilului muzeal şi deschiderea generoasă către toate categoriile de public promovarea modelului uman George Enescu și a personalității sale drept brand cultural național sintetizează misiunea acestei prestigioase instituții.