N-escu. Variațiuni pe teme de Enescu V

N-escu este un program anual al Muzeului Național „George Enescu” dedicat muzicii contemporane românești prin care compozitorii români sunt invitați să scrie lucrări inspirate din creația lui George Enescu.

N-escu. Variațiuni pe teme de Enescu V (volum publicat la Editura Muzicală, 2020) cuprinde lucrările compozitorilor Ana Giurgiu-Bondue, Sânziana-Cristina Dobrovicescu, Alexandru Mihai Mihalcea, Andrei Petrache, Simona Strungaru și Agnes Vrânceanu.
Compozitorii au avut ca sursă de inspirație teme sau motive muzicale din Șapte Cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 și Le silence musicien pentru voce și pian, pe un poem de Fernand Gregh op. 19 de George Enescu.

Interpretează Ansamblul SonoMania:
Antonela Bârnat, mezzosoprană
Iustinian Zetea, bas
Mihai Pintenaru, clarinet
Eugen-Bogdan Popa, violoncel
Mihai Murariu, pian
Simona Strungaru, conducerea muzicală

Filmările au fost realizate de către Valentin Mandric și Florin Tudor.

Ana Giurgiu-Bondue – Contemplations. Fragments métaphysiques pour mezzosoprano, clarinette, violoncelle et piano

Sursa de inspirație pentru Contemplations a fost Le Silence Musicien de George Enescu, pe versuri de Fernand Gregh, una dintre capodoperele muzicii pentru voce și pian a secolului 20.
Legătura explicită cu piesa enesciană se relevă de la început prin alegerea unor texte de confluență cu poezia lui Gregh despre natură și reflectarea acesteia la nivel sufletesc, ca armonie interioară. Însă în Contemplations referința la natură se extinde, vizându-se integrarea omului în macrocosmos și preocuparea de a înțelege esența manifestării.
Textele alese pentru această simbioză muzical-poetică provin de la autori diferiți: Annie Bentoiu (Phrases pour la vie quotidienne), Reiner Maria Rilke (Ciel nocturne et chute d’étoile), Victor Hugo (Contemplations), Mihai Eminescu (Cu mâne zilele-ți adaogi, în traducerea franceză a scriitoarei Annie Bentoiu).
Cuvântul-titlu este preluat din amplul poem al lui Victor Hugo, Contemplations, în care poetul exprimă o viziune asupra lumii spiritelor.
Legătura implicită cu muzica lui Enescu se regăsește la nivel armonic. În piesa lui Enescu, o culoare luminoasă, transcendentală este dată de alternanța dintre două acorduri majore a căror fundamentală se află în raport de cvartă mărită (tonica și subdominanta alterată). Acest balans armonic devine o suprapunere acordică autonomă, cu rol de centru, îmbogățită și cu alte elemente armonice.
Prin limbajul armonic și prin transparența instrumentală (precum folosirea multifonicelor exclusiv consonante), s-a dorit ca lucrarea să exploreze zone luminoase ale afectului, asemenea melodiei enesciene de referință, Le Silence Musicien.

Alexandru Mihai Mihalcea – Karawane pentru clarinet în si bemol, bas solo, pian, violoncel și mici instrumente de percuție

Bazată pe ciclul Sept Chansons de Clément Marot, op. 15 de George Enescu, lucrarea se adresează esteticii dada, de colaj, un spațiu al fantasticului și ridicolului, presărat cu dans cabaret și rituri profane. Cheia lucrării este însăși poezia de unde își trage numele: Karawane de Hugo Ball, prima poezie pur fonetică, unde eul poetic poate fi perceput doar prin tonul și sunetul lecturii, aducând o provocare compozitorului și o nouă paradigmă de exprimare a textului prin muzică și cânt.

Andrei Petrache - Suita (R)enesciană pentru bass, clarinet în si bemol, violoncel și pian

Suita (R)enesciană aduce un omagiu plin de puternică și vie recunoștință nu doar personalității titanice enesciene, ci și autorului renascentist Clément Marot. Lucrarea este structurată în 5 mișcări – Căutări (r)enesciene, Cioburi serienesciene, Intermezzo (non)enescian, Fum naicsene(sc), Changeons propos! –, fiecare din ele având o personalitate independentă față de restul, dar totuși conjunctă și coerentă la nivel macro-structural.
De-a lungul piesei se pot observa structuri-tribut, complimentând spiritul enescian și cel renascentist, diferite forme ale melogramei enesciene încifrate pe tot parcursul lucrării, o paletă largă de scurte citate din creația compozitorului român, precum și versuri aparținând atât francezului Clément Marot, cât și autorilor români Nichita Stănescu și Ștefan Augustin Doinaș.

Simona Strungaru – Chant pentru soprană, bas, clarinet, violoncel și pian

Lucrarea Chant pentru soprană, bas, clarinet, violoncel și pian reprezintă o reflecție personală și o rezonanță contemporană asupra esteticii enesciene, punct de plecare pentru propriile căutări lăuntrice și realitate sonoră.
Chant are ca sursă de inspirație Sept Chansons de Clément Marot, op. 15, un ciclu de piese în care se regăsește o paletă largă de stări sufletești. Ideile creatoare au la bază complexitatea muzicală a cantecelor lui Enescu, iar textul este secundar.
Ca omagiu pentru motivația primordială a lui Enescu, Chant se deschide și închide cu citatul Ce nouvel an pour estrenes vous donne mon cueur din debutul primului cântec al ciclului, Estrenne à Anne, iar în rest reprezintă o vocaliză a ambilor soliști. Întreg ansamblul este tratat unitar, fiecare membru devenind la un moment dat personaj principal.

Agnes Vrânceanu – Alone pentru mezzo-soprană, clarinet în si bemol, violoncel și pian

Sursa de inspirație pentru acest lied este Languis me fais din ciclul Sept Chansons de Clément Marot, op. 15 de George Enescu.
Liedul Alone a fost compus într-o perioadă în care compozitoarea a studiat în Anglia, fapt ce justifică stilul post-minimalist al lucrării, regăsit în muzica britanică. Se poate face astfel o corespondență cu liedul lui Enescu, în care se pot recunoaște influențe clare din muzica impresionistă, asimilate în perioada studiilor sale la Paris.
Titlul reflectă starea piesei, iar muzica pare a fi „încremenită” în timp.
O particulariate a piesei este că mezzosoprana nu are versuri, și nu are o melodie propriu-zisă: doar exclamații și lamenti, pentru a potența starea de langoare a piesei.