George Enescu - portret

Printre cronicarii care au reușit să surprindă cu profesionalism impresionanta carieră  a lui Enescu se numără și muzicianul român stabilit în Franța, Stan Golestan. Un interesant portret al maestrului îi este dedicat de acesta la începutul anului 1911, și publicat în Tribune de l'Aube (Troyes).

Critic muzical de seamă, colaborator al unor publicații românești și franceze, precum Adevărul, L'Indépendance Roumaine, Le Journal, Le Monde Musical, Le Figaroși Revue Musicale, compozitor prolific, remarcat de Vincent d'Indy, profesorul său de compoziție de la Schola Cantorum din Paris, Stan Golestan se referă în acest amplu articol la pluralitatea manifestării tânărului muzician român, care se apropia de vârsta de 30 de ani: „mi-a fost dat să văd acest artist exprimându-se în asemenea aspect cvadruplu, confraţii erau într-un număr redus, şi mulţimea, singura [prezentă] la sărbătoare, striga, tropăia, şi strigătul lor s-a transformat în urlete furibunde, pentru a-şi aclama idolul.”

Autorul prezintă și unele date biografice: „George Enescu s-a născut în România, într-un sat foarte mic din nordul Moldovei, regiune care a dat naștere celui mai mare număr de artiști din țara noastră, precum glorioșii poeți Eminescu sau Alecsandri și, pentru moment, cei care sunt în fruntea mișcării muzicale și dintre care, pe bună dreptate, George Enescu trebuie să ocupe primul loc pentru a ne arăta calea către Ideal.”

Enescu este considerat un simbol al muzicii româneşti: „Vârsta sa nu a atins încă 30 de ani și numărul compozițiilor sale este deja considerabil! Importanța acestei producții este cu atât mai mare pentru noi, românii, întrucât nu aveam încă o evoluție capabilă să susțină marșul ascendent al unei arte naționale.”

Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol II (1910-1911), Ediţie alcătuită, îngrijită şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2009, p. 274.