Enescu şi Cleveland Symphony Orchestra la Columbus – 1926

Autor: Camelia Anca Sârbu

Turneele lui Enescu în S.U.A. continuă cu succes anual, presa din anul 1926 fiind mai bine reprezentată de arhiva M.N.G.E. decât cea a anilor imediat anteriori. În anii 1924 și 1925,  muzicianul concertează în localități, precum: Washington, Saint Louis, Philadelphia, Cleveland, Pittsfield, Chicago, Cincinnati, Los Angeles și New York (în aceasta din urmă participând și la un dineu oferit în onoarea sa, la 17 aprilie 1925).

Articolele anului 1926 surprind unele evenimente importante la care a luat parte Enescu în turneul din America: recitalul de vioară de la Greenfield, sub auspiciile Clubului femeilor (din 19 ianuarie), recitalul susţinut cu pianistul Edward Harris la teatrul Studebaker din Chicago (31 ianuarrie), concertul cu Cleveland Symphony Orchestra (din 2 februarie) şi prestaţia sa ca solist alături de Philadelphia Symphony Orchestra (8 februarie).

Cele mai multe consemnări se coagulează pe tema concertului susţinut cu Cleveland Symphony Orchestra la Memorial House, Columbus (Ohio), singurul din cele enumerate în care Enescu se manifestă în triplă ipostază, de compozitor, violonist şi dirijor, şi fascinează prin „arta sa multilaterală”, după cum remarcă Harold Davidson în articolul său intitulat „Enesco leads Orchestra in fine program”, publicat în Columbus Citizen.

Cu această ocazie, muzicianul român a fost solist în Concertul pentru vioară în mi major de Bach sub bagheta dirijorală a lui Arthur Shepherd, a interpretat apoi Poème de Chausson şi a dirijat orchestra prezentând un fragment din opera sa Oedip (aflată la acel moment încă în lucru), Dans al păstorilor tebani, al femeilor tebane şi al războinicilor. Fiind o primă audiţie pentru publicul american, apar interesante afirmaţiile cronicarului H. E. Cherrington (din publicaţia The Columbus Dispatch) la adresa caracterului autentic al lucrării enesciene, generat de orchestraţia şi ritmica ingenioasă: „recurge la o orchestră pe deplin modernă şi e splendid orchestrat, imprimând acel ritm superb care marchează şi Rapsodiile Române.”

În interpretarea creaţiei bachiene, cronicarul Harold Davidson apreciază în primul rând expresivitatea ieşită din comun a lui Enescu: „A cântat cu mintea, trupul, inima şi sufletul. Ani şi ani de vastă experienţă nu au extenuat auzul său interior şi exterior, iar muzica este un lucru proaspăt şi vital în el. Asemenea prospeţime e neobişnuită.”

Enescu a fascinat publicul din Columbus, care-l aştepta cu nerăbdare să-şi manifeste toate calităţile de muzician complex, aşa cum remarcă autorul H. Cherrington: „Rar am văzut un solist primit cu mai multă afecţiune decât a fost acest distins şi admirabil compozitor.”

Un ton critic aparte se observă la cronicarul Nelson H. Budd, care fără să ofere o descriere suficient de amplă a concertului susţinut la Columbus, de la care porneşte articolul său publicat în Ohio State Journal, recurge la afirmaţii categorice despre valoarea muzicianului român, afirmaţii situate fără excepţie în zona superlativului. Enescu este, astfel, prezentat ca „unul dintre giganţii muzicii secolului [...] care, cu siguranţă, împreună cu Stravinski sunt singurii a căror muzică promite nemurirea. [...] Ne putem aştepta ca nepoţii noştri să ne întrebe despre Enescu.”

Articolele sunt publicate în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol V (1923-1931), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2012, pp. 135, 136, 145-148.