Autor: Camelia Anca Sârbu
Câteva dintre lucrările camerale ale lui Enescu au fost dedicate profesorilor săi care l-au îndrumat în timpul studiilor de la Conservatorul din Paris - Martin Pierre Marsick, André Gedalge și Gabriel Fauré. În acest sens, la aproximativ un an după ce este primit la clasa de vioară a profesorului Marsick, muzicianul român îi dedică, la sfârșitul anului 1896, Cvintetul pentru pian, două viori, violă și violoncel, o lucrare lăsată de compozitor fără număr de opus. Renumitul Octet pentru coarde op. 7 i-a fost dedicat, în anul 1900, profesorului său de contrapunct pe care Enescu îl prețuia atât de mult, André Gedalge. Iar, după mai bine de două decenii, pentru aniversarea celor 77 de ani ai compozitorului Gabriel Fauré, Enescu îi aduce un omagiu admirabilului său profesor, alături de alţi reputaţi colegi ai săi, prin lucrarea Pièce pour piano sur le nom de Fauré. Tot lui Fauré îi este dedicat şi unul dintre ultimele sale opus-uri, Cvartetul nr. 2 pentru pian, violină, violă și violoncel în re major op. 30, compus în anul 1944, la 20 de ani după moartea ilustrului compozitor francez.
L'Hommage à Gabriel Fauré reprezintă o colecţie de piese miniaturale comandate în anul 1922 de Revue Musicale, fondată cu doi ani în urmă de unul dintre cei mai renumiţi muzicologi din prima jumătate a secolului trecut, Henry Prunières. Şapte dintre discipolii lui Gabriel Fauré au contribuit la acest proiect: Maurice Ravel, George Enescu, Louis Aubert, Florent Schmitt, Charles Koechlin, Paul Ladmirault et Jean Roger-Ducasse.
Piesele au fost concepute pentru pian, cu excepția primeia, Berceuse sur le nom de Gabriel Fauré de Maurice Ravel, scrisă pentru vioară și pian. În plan melodic, aceste scurte piese au la bază traducerea sonoră a literelor care compun numele compozitorului francez - fa, la, sol, re, mi.
Lucrarea lui Enescu, Pièce pour piano sur le nom de Fauré, cu indicația de tempo Molto moderato e cantabile a fost finalizată la 11 aprilie 1922, la Lausanne, în perioada în care lucra intens la opera Oedip, la redactarea schiţei finale. Piesa se coagulează prin metamorfozări ale seriei melodice de bază, expusă de douăsprezece ori la rând, a cărei recognoscibilitate se pierde treptat în climatul armonic din ce în ce mai complex.
În luna noiembrie a anului 1922 a avut loc un eveniment editorial de mare anvergură, şi anume publicarea acestor piese în Suplimentul din Revue Musicale dedicat compozitorului Gabriel Fauré.
O lună mai târziu, aceste creaţii miniaturale au fost interpretate într-un concert organizat de Société de Musique Indépendante în memoria ilustrului său Preşedinte, Gabriel Fauré.
Câteva articole din arhiva M.N.G.E. ilustrează manifestarea muzicală susținută la data de 13 decembrie, de pianista Madeleine Fourgeaud-Grovlez şi violonista Hélène Jourdan-Morhange, „două artiste foarte inteligente şi dedicate în special muzicii contemporane”, așa cum le caracterizează muzicianul Raymond Charpentier, editor la ziarul cultural Comœdia.
Valenţe ale muzicii lui Enescu din Pièce pour piano sur le nom de Fauré sunt formulate de Laurent Ceillier în Le Monde Musical: „Enescu încredințează pianului un poem improvizat, drapat în vălul armonios al unor arpegii frământate, cu ritmuri imprecise și armonii încețoșate și plutitoare [...]”.
Articolele sunt publicate în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol IV (1922), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2011, pp. 275-278, 280, 290-291.