W. L. Landowski - « George Enescu a murit »

Autor: Camelia Anca Sârbu

Wanda Alice Landowski (1899-1959), muzicolog, critic muzical, profesor de istoria muzicii la Conservatorul din Clermont-Ferrand şi la cel din Rouen, autoarea unor lucrări consistente în domeniul istoriei muzicii universale, publică în Parisien Libre un articol despre Enescu, elogiind activitatea prodigioasă întreprinsă de acesta de-a lungul vieții. Autoarea s-a semnat în majoritatea scrierilor sale cu inţiala tatălui său, Ladislas, pentru a evita confuzia cu clavecinista contemporană cu ea, Wanda Aleksandra Landowska (1879-1959).

Dintrecreațiile lui Enescu, aceasta aminteşte: opera Oedip, cu care „a înregistrat un frumos succes”, Poema Română și Rapsodiile. Atributele sale profesoionale, evidenţiate de autoare, îi conturează o personalitate aparte, apreciată de public: „Virtuozitatea sa, temperată de o emoționantă sensibilitate a expresiei îi aducea entuziasmul mulțimii. A înregistrat, de asemenea, un frumos succes ca creator liric prezentând Oedip la Opera din Paris. Îi datorăm numeroase partituri de orchestră, precum Poema Română şi multe Rapsodii, dar şi lucrări de muzică de cameră.”

Enescu era atât un muzician excepţional, cât şi un om de mare calitate, care deşi aflat în culmea gloriei, nu evita să cânte cu interpreţi foarte tineri şi mai puţin cunoscuţi. W. L. Landowski îşi aminteşte de unul din recitalurile susţinute de muzicianul român, în ipostază de pianist, în estul Franţei, la Besançon: „Mereu cu inima și spiritul tânăr, George Enescu iubea să încurajeze debutanții și noi nu trebuie să uităm cu ce entuziasm s-a pus la pian, într-o seară la Besançon pentru a-l acompania pe Gérard Poulet, care era încă un mic copil.”

Din păcate, în puţine articole se aduce în discuţie latura de dirijor a lui Enescu. Autoarea acestui articol notează că spre sfârşitul vieţii muzicianului, datorită faptului că starea sa de sănătate nu-i mai permitea să-şi susţină activitatea de solist cu aceeaşi intensitate, începuse să apară destul de frecvent în ipostază de dirijor. „Când durerile degetelor îl împiedicau să mai cânte la vioară, s-a întors la cariera de dirijor”.

Articol publicat în volumul X al seriei Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu (1947-1955), Ediţie alcătuită, îngrijită şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2017, p. 157.