65 de ani de la moartea lui George Enescu

Autor: Camelia Anca Sârbu

Arhiva Muzeului Naţional „George Enescu” a anului 1955 cuprinde 225 de articole de presă, din care majoritatea se referă la decesul marelui muzician român.

O bună parte dintre anunţuri înştiinţează cititorii că Enescu a murit, în dimineaţa zilei de 4 mai, la Paris, la hotelul situat aproape de Place de l'Étoile, unde s-a mutat la începutul iernii. Muzicianul suferise, încă din iulie 1944, de hemipareză, de atunci fiind imobilizat la pat în micul apartament în care locuia în Paris.

Soţia compozitorului oferă presei date despre înmormântarea marelui muzician într-un anunţ publicat în ziarele franceze Le Monde şi Le Figaro, preluat apoi şi de alte ziare. Se poate afla, astfel, că slujba de înmormântare va avea loc la Biserica Ortodoxă Română din Paris (din strada Jean de Bauvais), sâmbătă, 7 mai.

Fie că sunt adevărate portrete ale personalităţii enesciene, pline de substanţă, fie că sunt încărcate de emoţiile despărţirii, toate aceste articole reflectă imaginea unei personalităţi fără pereche pe care o regretă o lume întreagă.

În semn de rămas bun, caracterizarea pe care i-o realizează Bernard Gavoty (semnat în Le Figaro cu pseudonimul Clarendon) lui George Enescu, este impresionantă: „La 18 ani era celebru. După începutul secolului, Enescu era considerat ca o glorie mondială [...]. Muzicianul avea geniu. Omul era real, sincer și valoros. El s-a întrupat exact cu virtuțile supreme: noblețe, curaj și detaşare. O mare personalitate care s-a dus. L-am iubit la fel de mult pe cât l-am admirat. Și îi transmit, din adâncul inimii, un ultim adio.”

Vă invităm să parcurgeţi două dintre aceste articole extrase din volumul X, ultimul, al seriei Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu (1947-1955), Ediţie alcătuită, îngrijită şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2017, pp. 161, 162, 169, 170.