Amplasat în Salonul de Muzică al Palatului Cantacuzino, Portretul Prinţesei Ecaterina Cantacuzino, realizat de pictoriţa şi scriitoarea Elvezia Païni (1862-1953), reprezintă o emblemă vizuală a societăţii belle-époque.
Prinţesa Ecaterina Cantacuzino, născută Băleanu, a fost soţia celui mai bogat om din România acelei epoci, Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul pentru fabuloasa sa avere, dar şi pentru funcţiile înalte pe care le-a avut în domeniul politicii, de-a lungul vieţii.
În acest tablou de mari dimensiuni, soţia Nababului este înfăţişată la vârsta maturităţii, având o postură nobilă, demnă de numele pe care îl poartă, aspect parcă accentuat de prezenţa, în colţul din stânga sus, a blazonului regal al familiei. Fundalul neutru are scopul de a pune în valoare figura monumentală a prinţesei.
Realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea, portretul reflectă maniera în care acest gen era practicat de artiştii agreaţi în anturajele nobile ale epocii. Deşi păstrează elementele unui realism accentuat, portretul atinge sfera repertoriului simbolist printr-o serie de elemente: buchetele de flori, aşternute pe jos, inspirând o atmosferă spiritual aerisită şi emblema regală. Eforturile artistei de a rămâne obiectivă faţă de realitate nu au putut să nu dezvăluie formaţia sa occidentală. Tabloul a fost pictat de Elvezia Païni în perioada în care, tânără fiind, artista ajunge la Bucureşti şi devine profesoară de pictură şi desen, precum şi pictor al Curţii regale. Există destul de puţine referinţe biografice care să ne edifice asupra vieţii şi creaţiei sale, iar acest fapt se datorează, poate, câtorva identităţi sub care a ales să-şi semneze operele artistice şi literare.
Cunoscută sub numele de Elvezia Lotus Péralté, această artistă de origine italiană, născută Gazzotti, se va afirma într-o dublă ipostază, atât de pictoriţă, cât şi de scriitoare, adoptând diverse pseudonime, cel mai frecvent pe cele de Lotus Péralté şi Lotus de Païni, devenind ulterior un nume de referinţă în literatura ezoterică.
Devenită baroneasă De Païni prin căsătoria, în 1890, cu bogatul baron Nicolas de Païni, din Nisa, pictoriţa are un parcurs artistic marcat de viziunea simbolistă, expunând periodic la Paris, la Societatea Naţională de Arte Frumoase. După separarea de primul soţ, se va recăsători în anul 1900 cu doctorul Paul Péralté şi împreună vor deveni membri ai Societăţii Teosofice Franceze.
Perfect integrat în decorul exuberant şi bogat în simboluri vizuale al Palatului Cantacuzino, „Portretul Prinţesei Ecaterina Cantacuzino”, aflat în Colecţia Muzeului Naţional „George Enescu”, invită la o meditaţie relaxată pe marginea rafinamentelor intelectuale, deopotrivă clare şi misterioase.
Autor: Silvia Costin
Sursa: historia.ro