De Ziua Satului Românesc

„Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele.
Le-am rămas credincios tot restul vieții.”
George Enescu

În fiecare an, ultima duminică din septembrie ne adună în jurul unei sărbători de suflet: Ziua Satului Românesc. Instituită prin Legea nr. 44/2020, această zi marchează, simbolic, timpul în care câmpurile și grădinile își dau roadele și ne amintește, totodată, de legătura profundă dintre oameni, pământ, tradiție și locul căruia îi spunem acasă.

Satul românesc nu este doar o amintire a trecutului, ci o lume vie, în care valorile se așază firesc dintr-o generație în alta. Este locul în care obiceiurile, credințele și rosturile simple ale vieții păstrează memoria unei comunități și îi dau puterea de a merge mai departe.

Satul este patrimoniu viu. Este locul în care trecutul întâlnește prezentul și, uneori, își pregătește în tăcere viitorul. Un loc în care timpul pare să curgă altfel, după ritmul anotimpurilor, al pământului și al oamenilor.

„Satul românesc este cheia înţelegerii noastre ca români în marele cor al naţiunilor europene. (...) este locul în care trecutul se întâlneşte cu prezentul pentru a pregăti viitorul. Satul (...) vorbeşte ... prin viaţa de zi cu zi a locuitorului, condiţionat încă de fertilitatea pământului, de ploi şi soare, de recoltele culese la finele anotimpurilor, care se scurg cu ritmicitate după ceasul cosmic al universului, nu după cel grăbit al omului modern.”
Conf. univ. dr. Paula Popoiu, manager al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Și pentru George Enescu, satul, Moldova și pământul natal au rămas, de-a lungul întregii vieți, legături de nezdruncinat:

„De Moldova mă simt legat prin toate fibrele mele. Legătura mea cu pământul, cu cerul și apele Moldovei nimic nu o poate deznoda. În molcomul peisaj moldovean, printre oamenii cuviincioși, de discretă noblețe sufletească, ai acestei blagoslovite provincii, mă simt ca în cel mai prielnic mediu. Mă simt înfrățit cu tot ce este moldovean.”

Poate tocmai de aceea, de Ziua Satului Românesc, ne-am gândit să vă invităm într-o călătorie prin câteva dintre locurile în care această legătură cu pământul, cu memoria și cu oamenii continuă să fie vie.

Alături de partenerii noștri de la Muzee de la sat , cărora le mulțumim încă o dată, vă invităm să descoperiți secția Muzeului Național „George Enescu” de la Tescani, un loc încărcat de istorie și de amintiri enesciene, pe care îl puteți explora și prin intermediul unui tur virtual aici sau aici .

Și, nu departe de Sinaia și de Casa Memorială „George Enescu” – Vila Luminiș, la Breaza, vă propunem să descoperiți „Odăile Ținutului de Sub Munte”, într-un film documentar care ne poartă spre rădăcinile vieții tradiționale și spre o lume în care timpul pare să fi păstrat încă ceva din tihna de altădată.

Urmăriți „Odăile Ținutului de Sub Munte” aici

Mulțumim unui drag și statornic partener, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Breaza, realizatorul filmului, pentru că, într-o lume care uită uneori prea repede, a ales să ne arate cât de vie poate rămâne o lume veche, dar plină de suflet – o lume în care obiceiurile încă trăiesc, iar oamenii își duc rostul cu demnitate.

Iar dacă mai vreți să zăboviți puțin în lumea poveștilor de la sat, vă invităm să descoperiți și „Vară Tradițională la Breaza”, un film de Armand Șoriceanu, care ne poartă, la rândul său, prin memoria și frumusețea acestui loc.

„Vară Tradițională la Breaza”:

Mulțumim tuturor celor care, prin muncă, pasiune și dragoste pentru tradiții, țin vie memoria satului și fac ca poveștile lui să poată fi ascultate și de generațiile care vin.

La mulți ani, Satului Românesc!

Să-i dorim să rămână mereu tăcerea dintre clopotele de duminică, mirosul de pâine coaptă și șoapta pământului roditor – un loc în care timpul curge după inima oamenilor, nu după ceas.