Hariclea Darclée -165 de ani de la naștere

Hariclea Darclée (n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 12 ianuarie 1939, București) a dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii: de la finalul secolului al XIX-lea şi până la începutul secolului XX, în plină efervescenţă culturală a perioadei Belle Époque.

A fost numită „privighetoarea Carpaţilor”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar „Enciclopedia dello Spettacolo” a desemnat-o „cea mai mare cântăreaţă a lumii, timp de 25 de ani”.

„Cu o voce somptuoasă, rară, de soprană drammatico d’agilità, stăpânind secretele imuabile ale stilului, cu o linie de canto desăvârşită, dispunând de un temperament scenic ieşit din comun, ea a cucerit imediat la Paris admiraţia lui Gounod şi la Milano pe aceea a lui Verdi, odată cu ovaţiile nesfârşite ale publicului. În istoria muzicii, ea rămâne, în primul rând, prin impactul extraordinar pe care l-a avut asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti din generaţia postverdiană. Nu mai puţin de 13 opere au fost scrise pentru vocea ei şi interpretate de ea cu un enorm succes. Unele au intrat în patrimoniul mondial al culturii, «Tosca» de Puccini, «La Wally» de Catalani, «Iris» de Mascagni” spunea Mariana Nicolesco despre Hariclea Darclée.

Născută într-o familie cu rădăcini elene, părinții i-au înlesnit drumul spre succes, cultivându-i talentul muzical prin studiile de specialitate urmate la Viena și la București cu profesori renumiți. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman.

Hariclea Darclée debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal, iar mai apoi pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa „Faust”, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din „Le Cid” de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi. Acest succes i-a adus imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia, America de Sud și de Nord și a transformat-o în personalitatea cea mai importantă a teatrului liric mondial între anii 1888 și 1918.

Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui larg repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzo-soprană și contralto.

A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 de opere compuse de 31 compozitori, dintre care 12 de tradiție și 19 cărora le-a interpretat operele în premieră absolută. Faptul că un număr atât de mare din repertoriul său reprezintă opere originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal, pe care, de altfel, a influențat-o într-un mod determinant.

Artista a fost apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini; a cântat cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și a apărut de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini. Din operele interpretate în premieră mondială, cele mai cunoscute sunt „La Wally” de Catalani, „Iris” de Mascagni și „Tosca” de Puccini a cărei arie „Vissi d'Arte” a fost compusă la sugestia sa.

Doctorul Stephan Poen a realizat un portret impresionant al Haricleei Darclee în Revista Muzicală Radio (2015): „Hariclea Darclée reprezintă un reper activ al pasiunii mele pentru voci și opera lirică; aprofundarea personalității sale și a repertoriului său vast au devenit pentru mine un fascinant exercițiu mental și sufletesc care îmi înrobustește și îmbogățește continuu gândirea și trăirea în vocalitate. Iar cele 155 de secunde ale celor două lieduri românești interpretate de Darclée, unicele înregistrări de care dispunem deocamdată până la miracolul regăsirii celorlalte imprimări de operă realizate, reprezintă un prilej de contemplare a unui fenomen vocal extraordinar manifestat chiar și la o vârstă înaintată, după încheierea oficială a carierei artistice.... Studiile îndelungate cu maeștrii săi, dar și studiul individual, susținut cu răbdare, și orientat către o permanentă conștientizare a propriei voci, au condus-o la o perfecțiune tehnică în cadrul căreia dramatismul robust se împletea cu lirismul unduitor, creând tensiuni emotive din contrastele realizate între nuanțele cromatice ale timbrului și calibrările coloanei sale sonore foarte elastice. Am contemplat fenomenul Darclée și am înțeles complexitatea vocalității sale în dublă coordonată de soprană dramatică de agilitate și soprană de agilitate dramatică; sunt două condiții estetice vocale care foarte rar se întâlnesc în aceeași vocalitate; în a doua jumătate a secolului al XX-lea, unicele exemple fiind Maria Callas și Mariana Nicolesco iar afirmația mea se bazează pe raționamentele aplicate aprofundărilor interdisciplinare. Prin studiile pe care le-am realizat științific și le-am cuantificat estetic pe baza fidelității filologice față de partituri, am înțeles raritatea acestor vocalități în istoria teatrului liric universal; este o condiție în care se întrunesc densitatea timbrului, incidența sonorității și maleabilitatea coloanei în a fi modulată în specificul geometric al piramidei cu progresivă concentrare pe măsură ce emisia se înalță spre acut.”

Memoria marii artiste  a fost sărbătorită, în fiecare an începând din anul 1995 până în 2023,în cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto ”Hariclea Darclée”, creat la Brăila, orașul natal al Haricleei Darclée de către soprana Mariana Nicolesco, care descrie astfel demersul său:
„Onorând memoria legendarei artiste, manifestările ce-i sunt închinate au cinstit artişti din generaţiile recente, începând cu extraordinara personalitate a baritonului Nicolae Herlea, prezent la manifestările Darclée până în ultima clipă a vieţii, cu ilustra soprană Elisabeth Schwarzkopf, cu fiii spirituali ai lui George Enescu, inegalabilul violonist Yehudi Menuhin şi minunatul pianist Dinu Lipatti, la centenarul naşterii lui, în anul 2017”.

Muzicolog dr. Irina Hasnaș

Surse de documentare: Wikipedia, Radio România Cultural, Dr.Stephan Poen, Revista Muzicală Radio.