INTERVIU cu dirijorul Sergiu Comissiona despre Constatin Silvestri

Realizat de muzicolog dr. Irina Hasnaș

Reporter: Ne propunem să dicutăm şi despre Constantin Silvestri, dirijor şi compozitor, o altă personalitate formată între cele două războaie mondiale. Cum l-aţi cunoscut?

Sergiu Comissiona: Mirajul artei sale dirijorale m-a inspirat în cariera mea. Am fost cucerit de la început de rafinamentul său muzical, de completa sa dăruire, participare, spontaneitate, de subtila şi inteligenta sa manieră de frazare. Când l-am ascultat, Constantin Silvestri înbogăţea repertoriul melomanului bucureştean prin prezentarea unor opusuri neglijate atunci, spre exemplu: Simfonia nr.8 de A.Dvorak, Simfonia “Manfred” de P.I.Ceaikovski, opusuri de B.Britten şi multe alte lucrări.

Reporter: Ce aţi învăţat de la acest  maestru al  baghetei ?

Sergiu Comissiona:In apartamentul său din Calea Victoriei am învăţat să “disec” o partitură cum ar fi Simfonia nr.6 “Pastorala” de L.V.Beethoven. Constantin Silvestri a impresionat prin echilibrul pe care l-a descoperit între imaginaţie şi structură, între claritate şi dramatism. O balanţă unică. De pildă, în acea vreme nu se concepea o mai frumoasă şi mai perfectă interpretare a Simfoniei “Manfred” de P.I.Ceaikovski. Imi aduc aminte de un concert de la Royal  Albert Hall din Londra, unde Constantin Silvestri a dirijat Simfonia nr.1 de D.Sostakovici şi lucrarea simfonică ceaikovskiană. A fost ceva absolut uluitor. Datorită puterii sale de comunicare, publicul a reuşit să înţeleagă drama lui Byron. După acea seară memorabilă, care pentru mine a reprezentat un moment istoric, am fost invitat de Maestru la Hotelul Ritz, unul dintre locurile aristocratice unde am băut pentru prima dată Irish Whisky.

Reporter: A fost ca un mentor pentru dvs.?

Sergiu Comissiona: A fost, este şi va fi întotdeauna. Oricând lucrez o partitură veche sau nouă, mă gândesc cum ar fi făcut Maestrul, dacă iar fi plăcut sau  nu, dacă ar fi fost mulţumit sau nu.

Reporter: Cum decurgeau “lecţiile” cu maestrul Silvestri? Avea răbdare să vă explice conţinutul opusurilor abordate sau pur şi simplu nu intra în detalii?

Sergiu Comissiona: Avea o răbdare angelică, lăsănd o portiţă şi pentru imaginaţia noastră, pentru interpretarea personală a noastră, a studenţilor săi. Erau interesante amănuntele sale despre diverse simfonii, cum ar fi cele de L.v.Beethoven (nr.6), A.Dvorak (nr.8,9), Ceaikovski (nr. 4,5).

Reporter: Ce alte amintiri aveţi despre Constantin Silvestri?

Sergiu Comissiona: Era foarte elegant şi avea o viaţă mondenă. Imi aduc aminte că era foarte mîndru de paltonul său Combi, pentru că îl făcea să pară foarte britanic. Apoi, la Bournemouth, am fost invitat acasă la maestru. Aici, şi-a dăruit mulţi ani orchestrei pe care a adus-o la un nivel artistic şi de înţelegere muzicală foarte bun. In apartamentul său am rămas foarte uimit că înainte de repetiţie stătea într-un fotoliu şi asculta simultan un patefon cu un disc cu muzică de E.Elgar, un radio unde se prezentau ştiri, pe magnetofon se derula  o bandă magnetică şi la televizor erau date despre vreme. Era o gălăgie nemaipomenită Mi-a făcut semn să nu îl întrerup . După câteva minute mi-a explicat că este un exerciţiu foarte bun pentru dezvoltarea atenţiei distributive. Era un antrenament. Am rămas uimit şi cred că a fost unul dintre cele mai curioase, interesante şi stranii momente din viaţa enigmatică a lui Constantin Silvestri.

Reporter: Cum era privit Constantin Silvestri ca dirijor?

Sergiu Comissiona: Era un extravagant al baghetei, cerea o desăvîrşită disciplină şi o dăruire totală din partea muzicienilor. Însă, cine l-a cunoscut a fost imediat cucerit şi a simţit o puternică afecţiune pentru el. De fapt, a-l cunoaşte pe Constantin Silvestri însemna a-l iubi.

Reporter: Era apropiat de membrii orchestrei sale?

Sergiu Comissiona: Da, categoric. Cu muzicienii, care erau de o înaltă factură,  era un coleg desăvârşit şi bun. Când simţea că un instrumentist nu înţelege, îl neglija, îl punea de o parte în sufletul său având o figură tristă.

Reporter: Care era repertoriul său preferat?

Sergiu Comissiona: Era un interpret desăvărşit al simfoniilor lui A.Dvorak, al anumitor pagini simfonice mozartiene, al concertelor de J.S.Bach şi, nu în ultimul rând, al lucrărilor englezeşti, mai ales al celor semnate de E.Elgar, pentru care ajunsese foarte cunoscut în întreaga lume. Discurile au rămas “martore” ale inteligenţei sale dirijorale.

Reporter: Repertoriul românesc sau creaţii ale colegilor săi de generaţie erau prezente şi ele în concerte? De fapt, maestrul făcea parte din acea “familie” a artiştilor români care dorea din răsputeri afirmarea şcolii naţionale: Ionel Perlea, Paul Constantinescu, Dinu Lipatti, Sabin Drăgoi. O generaţie excepţională în peisajul muzical al secolului al XX-lea.

Sergiu Comissiona: A dirijat multe creaţii româneşti, precum Oratoriul de Paul Constantinescu, în primă audiţie.

Reporter: Constantin Silvestri a fost şi un creator desăvârşit, având în vedere formarea lui într-un spaţiu neoclasic, în care citatul folcloric era, la un moment dat, preponderent. Și-a construit opera muzicală, nu foarte amplă şi din păcate nu foarte cunoscută în lumea întreagă, pe anumite traiectorii europene de factură germanică. Aţi avut ocazia să dirijaţi şi lucrările sale, precum cele Trei piese pentru orchestră sau alte opusuri ?

Sergiu Comissiona: Da, am dirijat cele ”Trei piese pentru orchestră”, pagini realmente enigmatice, precum Preludiu şi Toccata. În luna mai 2002 am condus şi cele “Cinci dansuri bihorene”. M-au încântat şi liedurile pe versuri de Rainer Maria Rilke, care, din păcate, sunt foarte puţin abordate.

Reporter: Peste timp, Constantin Silvestri este extrem de prezent în sufletele şi amintirile noastre, fiind unul dintre cei mai fascinanţi artişti ai secolului al XX-lea.

Sergiu Comissiona: O prezenţă subtilă şi astăzi. Eram la  New-York şi căutam un disc ca să-mi reîmprospătez memoria referitor la interpretarea Simfoniei nr.1 de D.Sostakovici. Am intrat într-un magazin şi am întrebat ce disc îmi recomandă. Vânzătorul mi-a spus că are un disc cu o interpretare extraordinară, pe care o considera cea mai bună, deşi înregistrarea era de pe un disc vechi. L-am rugat să mi-l vândă . Era cu Silvestri şi cu o orchestră din fosta U.R.S.S.

Mai multe despre Constantin Silvestri , în expoziția Muzeului Național ”George Enescu”, Constantin Silvestri – eminent susținător al creației enesciene

Concert omagial în memoria dirijorului român Sergiu Comissiona