Publicăm în exclusivitate un interviu cu lordul Yehudi Menuhin, realizat în anul 1996 de către dr. Irina Hasnaș, compozitor și jurnalist.
Interviul este un dar de suflet pentru muzeul nostru, pentru partenerii și prietenii noștri, la celebrarea celor 70 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Enescu.
”Prin intermediul muzicii oamenii se cunosc mai bine și devin mai buni, mai toleranți.”
(Lord Yehudi Menuhin)
Reporter:
- Lord Yehudi Menuhin, cu câteva luni în urmă ați fost în România alături de Royal Philarmonic Orchestra cu unul dintre cei mai buni elevi, violonistul Liviu Prunariu. Astăzi suntem din nou împreună la Viena, ca oaspeți ai Festivalului Muzical de Vară aflat la cea de a XLV – a ediție. Ce ne puteți spune despre miracolul acestui concert în care sunt reuniți, sub bagheta Dvs, muzicieni din Polonia, Austria și România interpretând Fantezia pentru pian, cor și orchestră și Simfonia a IX-a de Beethoven ?
Lordul Yehudi Menuhin:
- Cred că am uitat că aparținem unei lumi minunate aceea a Europei cu toate că mai există lupte, că ne mai omorâm între noi - de exemplu în Jugoslavia. Există totuși, în pofida unor fapte evidente, bogăția culturii europene și, desigur, Viena este centrul artistic muzical. Viena însumează o tradiție muzicală foarte veche, formată din compozitorii venind de peste tot, precum Johannes Brahms din Hamburg, Joseph Haydn din Ungaria, de la Esterhazy și influențe din întreaga Europă, incluzând desigur și România - muzica populară românească, și a întregului spațiu balcanic. De aceea, prin intermediul creației lui George Enescu am început să înțeleg cultura europeană, stilurile muzicii culte din Europa, care pentru mine este cea mai bogată parte a lumii (s.n.). George Enescu însuși, a studiat la Viena cu Joseph Hellmesberger jr., Enescu a cântat în Orchestra Filarmonicii din Viena sub bagheta lui Johannes Brahms.
Și cred că prin venirea mea la Viena îndeplinesc misiunea unei verigi a marii tradiții culturale care se extinde de la București la Paris, de la bătrâna Viena până în Mongolia, în Spania,Ungaria, Franța, Italia, Țările Baltice și în Anglia. Nu trebuie uitat faptul că englezii l-au iubit și omagiat pe Beethoven. Beethoven însuși a fost un om extraordinar, care deja inclusese în creația lui frustarea omului modern, sublimând-o. El putea să o sublimeze. Din păcate, astăzi ne reîntoarcem la condiția umană primitivă și numai avem puterea de a ne sublima pasiunile și ne ocupăm de ele pe câmpul de luptă, cu arme.
Acesta este un lucru teribil astăzi și de aceea cred că muzica lui Beethoven este o muzică a speranței extatice împotriva unui prezent îngrozitor, o viziune asupra ființei umane care luptă împotriva durerii și a frustării vieții, a tragediei vieții.
Este un formidabil exemplu de rezistență și voință umană, există o enormă determinare a vieții lui Beethoven, fără niciun fel de compromisuri cunoscând limitele durerii și ale bucuriei. Bucuria este de necrezut. Și această Simfonie a IX-a pentru mine conține toate emoțiile cunoscute, de la spaimă, groază la speranță, la serenitate absolută în partea lentă, care cred că este cea mai minunată parte din întreaga creație muzicală. Aici suntem vocile umanității, reunite în acest imens cor.
Sunt foarte bucuros că pe scenă se află două coruri -unul vienez iar celălalt din Romania. Este un simbol pentru care sunt foarte recunoscător, un simbol al devoțiunii, admirației și respectului meu pentru George Enescu, pentru civilizația care l-a zămislit, pentru marele om care a fost și marele meu Profesor. (s.n.)
Reporter:
- Nu credeți că există o interesantă similitudine între destinul lui Beethoven și cel al lui Enescu- aparenta acceptare a vieții dar și zbuciumul interior, tragedia interioară determinantă în creația lor ?
Lordul Yehudi Menuhin:
- Presupun că există drame interioare în multe vieți și Enescu a cunoscut o astfel de dramă. El nu a suferit de vreo boală în adevăratul sens al cuvântului, ceva care să-i afecteze auzul, văzul, mirosul, gustul - toate acestea au fost în perfectă stare . Dar noi toți cunoaștem marea lui suferință, de a se fi transformat în decursul anilor, într-un exilat. Era un om cu principii atât de înalte, un om minunat, foarte generos care era întotdeauna gata să-i înțeleagă pe cei din jur, să-i ierte, să-i ajute. Avea multă compasiune pentru toți oamenii de lângă el.(s.n)
Reporter:
- Ce a însemnat pentru Dumneavoastră, pentru cariera Dumneavoastră, personalitatea lui George Enescu, profesor și prieten ?
Lordul Yehudi Menuhin:
- Cred că el m-a inspirat și cred că, în multe privințe, îi desăvârșesc menirea, că sunt ecoul personalității lui. Cred că ar fi mulțumit cu această interpretare a Simfoniei a IX a de Beethoven. Îmi pare nespus de rău că nu se află printre noi să ne audă. Dar, așa după cum știți, așa este întotdeauna, cei pe care îi iubim cel mai mult nu sunt nemuritori și nu pot fi alături de noi atunci când i-am dori aproape, în preajmă.
Reporter:
- În luna septembrie a anului trecut vi s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București .
Lordul Yehudi Menuhin:
- Sunt impresionat să constat că în România reprezint ceva pe plan artistic și nu numai fiind un devotat discipol al unui mare om. Și accept cu bucurie și modestie aceste onoruri. Anul trecut, în București, am fost alături de Principesa Margaretha, simt că am îndeplinit astfel una dintre cele mai profunde dorințe ale lui George Enescu, legătura cu vechea tradiție a României.
Reporter:
- Ce reprezintă muzica, arta pentru Dumneavoastră ?
Lordul Yehudi Menuhin:
- Cred că este singurul lucru, singura activitate care ne salvează într-o perioadă atât de dificilă. Și de aceea sunt atât de îngrijorat și încurajez copiii din toate școlile să cânte nu numai cântecele lor, dar și ale altor popoare. Prin intermediul muzicii oamenii se cunosc mai bine și devin mai buni, mai toleranți. (sn)
dr.Irina Hasnaș
www.irinahasnas.net.