27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România

Sărbătorită anual pe 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România a fost instituită prin Legea nr. 36/2017 și este marcată de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, organizaţii neguvernamentale, muzee, reprezentanţe ale României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări ce evidențiază că principala punte de legătură între oameni și state rămâne cultura.

”În anul de grație 1918, la 27 martie, într-un context internațional complicat, Basarabia era cea care făcea primul pas în procesul de reîntregire a țării, care a avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial. Astfel, prin vot nominal deschis al Sfatului Țării, în calitate de organ reprezentativ al Basarabiei, se decidea Unirea cu România, declarația Unirii fiind semnată de Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării și Pantelimon Halippa, vicepreședintele acestui for. Guvernul român a luat act de această decizie, prin vocea primului-ministru, Alexandru Marghiloman, care a declarat:
 În numele poporului român și al regelui său, Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării...
Ulterior, la 2/22 aprilie 1918, avea să fie dat și decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România.”
(Dr. Cristina Constantin – 106 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în historia.ro, 27 martie 2024)

După activitatea asiduă desfășurată pe tot timpul războiului, atât în sălile de concerte cât și pe front, în spitalele de campanie, George Enescu este chemat din nou să răspundă apelului, de data acesta al Basarabiei, luptând pentru idealul Unirii cu propriile sale arme: pana, vioara și bagheta. Memoriile lui Onisifor Ghibu, pedagog ardelean, fruntaș al revoluționarilor din Basarabia și director al ziarului ”Ardealul” din Chișinău (devenit mai târziu ”România Nouă”) descrie întâlnirea cu marele compozitor și invitația făcută acestuia, în toamna anului 1917:

”Maestre, ...mă adresez acum, cu toată inima, către D-voastră, cu rugămintea să veniţi cu noi la Chişinău, spre a-i hărăzi o fărâmă oricât de mică din talentul şi din sufletul cu care v-a împodobit Cel de Sus. Să daţi acolo un concert, cu care să dovediţi şi moldovenilor, întunecaţi până acum, şi ruşilor prezumţioşi, că, vorba cronicarului – «nasc şi la Moldova oameni», că avem şi noi românii artă şi artişti ca oricare popor de cultură. Contribuţia D-voastră ar echivala cu o biruinţă mai mare chiar decât cele ce se dobândesc pe câmpurile de luptă cu ajutorul armelor de foc”.
(Onisifor Ghibu – Oameni între oameni)

George Enescu a acceptat, iar cele trei concerte, alături de Orchestra Simfonică din Iași, ar fi trebuit să aibă loc în zilele de 24, 25 și 27 martie. Primele două dintre acestea urmau să fie date în favoarea refugiaților transilvăneni și în ajutorul orfanilor soldaților moldoveni cu Enescu la pupitrul dirijoral, iar al treilea, cu acesta la vioară, în beneficiul societății ”Făclia”. Ultimul concert a trebuit amânat însă, dintr-un motiv absolut excepțional. Astfel, George Enescu află, cu jumătate de oră înainte, de proclamația Unirii Basarabiei cu România.

”Îmi mai rămase doar un sfert de ceas liber spre a mă putea repezi până acasă la George Enescu, pentru a-i aduce la cunoștinţă că recitalul său urmează să fie amânat pentru a doua zi...
– Maestre, îl întâmpin eu, am venit să vă anunţ că concertul dvs. trebuie să se amâne, dat fiind că...
Dar maestrul, nebănuind nimic din ce putea să fie la baza unei asemenea măsuri incomode pentru el, nu mă lăsă să isprăvesc vorba, ci mă întrerupse supărat.
– Nu pot admite niciun fel de amânare, pentru niciun motiv. Așa ceva nu intră în obiceiul meu...
– Totuși, maestre, de astă dată, veţi admite amânarea și încă veţi fi fericit că vi se dă un prilej ca acela de acuma pentru o amânare. Uitaţi despre ce e vorba: peste o jumătate de ceas Sfatul Ţării proclamă Unirea Basarabiei cu România și în cinstea acestui mare eveniment sala de concert va fi transformată în sală de banchet. Ca moldovean ce sunteţi, cred că vă bucuraţi văzând că vechea moșie a lui Ștefan cel Mare își începe procesul de reintegrare, care sperăm că în curând să completeze și cu Bucovina... (…)
Maestrul citi cu ochii scăldaţi în lacrimi atât articolul, cât și declaraţia de unire și-i spuse: „Bineînţeles că, în faţa situaţiei date, sunt de acord și cu amânarea concertului și cu România până la Nistru și până la Tisa. Doamne ajută!”
(Onisifor Ghibu – Oameni între oameni)

În Basarabia interbelică, George Enescu a evoluat de peste 40 de ori, nu numai la Chișinău, dar și la Bălți, Cahul, Hotin, Tighina sau la Cetatea Albă.

Pentru mai multe informații, vă invităm să citiți:

• Aurelian Dănilă - Personalitatea lui George Enescu în cultura muzicală din Chişinăul interbelic, în Știința, Chișinău, 2023 
• Marius Diaconescu - 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – 100 de ani de la concertele lui George Enescu în Chişinău, în Adevărul, 26.03.2018

Două articole din România Nouă marchează momentul Unirii Basarabiei cu România și ilustrează starea de moment a lui George Enescu, gândurile sale cu privire la viitorul plaiului nou alipit țării-mamă. Articolele se regăsesc în volumul George Enescu: Interviuri din presa românească 1898 – 1946 ediția a II-a prefațată, îngrijită și adnotată de Laura Manolache; Editura Muzicală, București, 2005.

MAESTRUL ENESCU ȘI BASARABIA

Domnul Enescu care ne-a făcut cinstea de a ne vizita în cursul zilei de astăzi la redacția ziarului, şi-a arătat nespusa bucurie pentru fericirea de a fi fost de față la proclamarea unirii Basarabiei cu România.
- Aşa de mult am îndrăgit această țară, mi-a zis maestrul Enescu, încât o să vin în curând iarăşi pentru a da concerte la Bălți, la Soroca şi oriunde m-ar chema cineva.
Aş fi fericit dacă aş putea ajuta din venitul concertelor orice fel de operă națională sau de binefacere.

Publicat în România Nouă, Chişinău, 2, nr. 58, 29 martie 1918, pag. 2 (Ştirile zilei).

O CONVORBIRE CU MAESTRUL ENESCU

Concertele simfonice de la Chişinău. Necesitatea unui Conservator la Chişinău. Orchestra simfonică. Publicul de aici şi din Bucureşti. Preocupările maestrului.

Arta superbă prin care maestrul Enescu interpretase cu orchestra admirabilă în fața unui public robit de farmec strălucitele lucrări ale compozitorilor universali, mi-a trezit în chip irezistibil dorinţa de a avea o convorbire cu acest genial reprezentant al neamului nostru.
Vizitându-ne la redactie, am folosit prilejul şi împărtăşindu-i gândul meu, maestrul mi-a fixat cu plăcere ceasul convorbirii la locuința d[omniei] sale.
M-am dus aşteptându-l cu emoția ce ți-o dă senzația cari îți mişcă sufletul în prevederea contactului fericit cu marii artişti ai lumii.
Un interior liniştit, cu ferestre largi, prin cari pulberea de raze solare străbate bogată, jucând în preşurile persiene, luminând portretele cu frumoase cadre antice ori reflectându-se micşorate în faldurile draperiilor largi ce despărțeau cele două camere tapetate. Pe-o masă valiza maestrului alături de un vraf de note părea că privesc pline de evlavie spre vioara fermecată, ce se odihnea senină în colțul ei de lumină. Cum stam aşa furat de imagini visătoare, deodată simt că tresar; prin uşa semideschisă răsare silueta maestrului.
C-un aer de primăvară zâmbitoare în ochii senini, cu mişcările armonice ale ființei sale întregi, maestrul învăluit în veşnica-i finețe, îmi strânge mâna şi mă trece în camera de alături.
Convorbirea se înfiripă uşoară, fără acele reci note de etichetă convențională, într-o atmosferă căreia maestrul printr-o acțiune de simpatică înfăţişare boemă, îi dă o surprinzătoare intimitate.
Întrebându-l asupra senzației încercate la trecerea Prutului, maestrul, oprindu-se o clipă, răspunde că în adevăr a avut o simțire înălţătoare. Învierea Basarabiei pe care o urmărea cu viu interes în coloanele acestei gazete constituie binefăcătoare reconfortare sufletească pentru maestrul nostru, mai ales după suferinţele şi încercările vremurilor din urmă.
- Şi cred, zice maestrul, că lucrurile de aici înseamnă începutul sigur al ameliorării vieții poporului românesc.
Trecând la impresia ce i-a lăsat-o Chişinăul sub raport muzical şi asupra felului cum au fost primite concertele simfonice, d[omnul] Enescu mărturiseşte cu satisfacție, că a găsit un public amator și doritor de lucruri frumoase, că din atitudinea ce-a observat-o se desface o notă de cultură serioasă. Maestrul a rămas foarte mulțumit de succesul concertelor, atât sub raport moral cât şi material. (…..)
- Basarabia, urmează maestrul Enescu, este pentru noi un juvaer în toate privințele şi datoria noastră este să ajutăm prin toate mijloacele trezirea poporului la viața culturală şi artistică, căutând simpatia fraților noştri moldoveni şi făcându-le tot binele de care au fost privați atâta vreme.
Maestrul e gata să ajute opera aceasta cu toată căldura şi strălucirea geniului său.
Trecând asupra proiectelor din viitor, maestrul mărturisea că activitatea intensivă desfășurată în cursul războiului cu atâta devotament pentru țară, l-a obosit într-o măsură neobişnuită. Concertele simfonice, al căror venit de aproape patru sute de mii lei l-a dăruit pentru orfanii de război, ca și turneurile [sic!] sistematice prin spitalele din Moldova l-au surmenat aşa de simţitor încât simte nevoia de odihnă.
Dar şi în liniştea serilor se gândeşte să-şi reia munca de compozitor pe care a fost nevoit s-o întrerupă. Căci și în acest ram Enescu – după destăinuirile celor inițiați – este tot aşa de mare ca şi în vioară. Creator neîntrecut al rapsodiei româneşti, pregăteşte lucrări cari vor fi nişte podoabe strălucite ale literaturii muzicale.
Subliniez cu bucurie noblețea maestrului Enescu, care înduioşat de tragedia ardelenilor aruncați pe drumuri a dăruit întreg venitul unui concert simfonic pentru alinarea suferințelor îndurate de aceşti nenorociți martiri ai idealului național.
Însufleţit de-o mişcătoare iubire de neam, maestrul George Enescu a promis că va mai veni în Basarabia spre a coborâ în toate centrele ei strălucirea fermecătoare a acelei arte eterne, pe care o minune a întrupat-o în această expresie genială a poporului românesc.

I. Mateiu
Publicat în România Nouă, Chişinău, 2, nr. 64, 5 aprilie 1918, pag. 2.

La aniversarea de 107 ani a Unirii Basarabiei cu România, Muzeul Național ”George Enescu” vă propune o trecere în revistă a unor materiale din colecțiile și expozițiile proprii și ale partenerilor, venind în întâmpinarea acestei sărbători naționale. Ilustrând toate amintirile de mai sus...

Fotografii: Primăria din Chișinău, Primăria din Bălți, Eduard Caudella, George Enescu ; Articol de presă din România Nouă – „Venitul Concertelor Enescu” și anunț despre alt concert de binefacere al lui Enescu la Chișinău ; Partituri: Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră op. 61 de E. Caudella, dedicat lui George Enescu (pag. de titlu), Manuscris enescian – Impresii din copilărie pentru vioară și pian op. 28, dedicat lui E. Caudella (pag. 1).

Fotografii: George Enescu în mijlocul membrilor Orchestrei simfonice din Iași, Nicolae Caravia, George Enescu – violonist, harta României la 1918, tricolorul. Titlu al unui articol de presă din ziarul România Nouă, Chișinău, 1918.

Din înregistrările noastre