Primul recital cu lucrări compuse în cadrul Concursului Național de Compoziție „Opus 1” – Ediția I, 2024

Cronică de Irina Vesa, compozitoare 

Printre serbări, colinde şi pregătiri de sărbători, în decembrie (20 decembrie 2024, mai precis) am putut asista la ceva special: primul recital de pian al primei ediţii a Concursului Naţional de Compoziţie „Opus 1” pentru elevi, organizat de Muzeul Naţional „George Enescu”, la iniţiativa Adinei Sibianu. 

Recitalul a fost organizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti – Casa Memorială „Dinu Lipatti”; un cadru elegant în care piesele au fost interpretate de pianista Andreea Butnaru. Întrucât numărul pieselor premiate a fost prea mare pentru o singură seară, va exista un al doilea recital, în data de 31 martie la ora 18, în acelaşi loc.

Nivelul de muzicalitate a lucrărilor a întrecut aşteptările tuturor – de la juriu la public. Chiar „creştea inima în mine” ascultând aceste piese ale unor foarte tineri elevi, copii a căror muzică a fost alcătuită cu pasiune! Compozitorul Şerban Marcu ne-a povestit despre experienţa jurizării: „Dacă vi se pare că prea a luat toată lumea premiu, să ştiţi că nu a fost o exagerare din partea noastră, ci lucrările chiar aşa s-au situat, la un nivel de expresie şi chiar de tehnică componistică – poate e prematur să vorbim de aşa ceva, dar copiii intuiesc elementul formal, linia armonică pe care au ales să o speculeze, au simţ melodic, scriu bine pentru instrumentele pentru care au ales să scrie şi am fost la unison impresionaţi”.

Un fir conducător pe care l-am observat a fost influenţa compozitorilor impresionişti, ca Debussy şi Ravel; am regăsit sonorităţi din acea lume expresivă a cărei descoperire cred că reprezintă, într-adevăr, un punct de cotitură în devenirea oricărui muzician, căci e o sursă de încântare şi de fascinaţie, cultivând imaginaţia. Ethosul acestui curent,deseori feeric şi misterios, intrigă şi captivează – cu atât mai mult pe copii şi adolescenţi, ale căror simţăminte sunt, poate, mai... receptive? Eu ştiu că eram fascinată de această muzică. Cu muzica impresioniştilor (bogată în armonii luxuriante ce folosesc deseori un limbaj modal) se aseamănă cu descoperirea unei păduri fermecate. Desigur, s-au putut auzi şi elemente din alte curente, ca dispoziţiile romantice amintind de Chopin ori Liszt.

Din aproape toate piesele reiese o puternică apetenţă pentru dramatism; am observat şi forma  – piesele s-au profilat pe o structură clară - de tip ABA, de cele mai multe ori; au urmărit ideea de contrast şi de reveniri tematice.

Recitalul a fost deschis de Valsul jucăuş de David Ioan Petrescu (clasa a IV-a). Serenitatea unei melodii vesele şi fredonabile, într-o tonalitate majoră, încadrează un b în minor, gânditor, ce se încheie într-un rallentando cu un motiv repetat care se luminează, apoi, în revenirea majorului. Parcurgerea rapidă a gamei parcă e o celebrare onestă a majorului, a întoarcerii. De ce e jucăuş valsul? Poanta constă în abordarea metrică: măsura de 3/4 alternează cu cea de 4/4, modificând caracteristica valsului de a fi în 3/4. Piesa Fugarul de Vlad Diac (clasa a II-a), neaşteptată pentru nivelul de vârstă, e un buchet de tunete şi fulgere, cu înclinaţii cinematice. Pe viitor poate reveni asupra piesei pentru a dezvolta materialul, căci a surprins o emoţie care are mai multe de povestit. Fantasia de Dominick Paoulos, (clasa a VI-a) are o temă lirică, în minor – aceasta e contrastată de un miez învolburat, care opune clarităţii expresia haosului. Dezias Vlad-Oprea (clasa a VI-a) a interpretat chiar el piesa Vis de toamnă; o scurtă succesiune a unor imagini sonore într-adevăr autumnale prin melancolia melodiilor şi prin pasajele cromatice (sugerând, poate, rotocoalele de frunze uscate luate de vânt într-o zi înnorată). A urmat Vitraux de Radu-Şerban Şasa (clasa a VIII-a). Ondine, tu eşti? Impresionismul ne-a vizitat în acest elaborat popas muzical cu rezonanţe raveliene, amintindu-mi cel mai mult de piesa Ondine din ciclul pentru pian Gaspard de la nuit. Sunt armonii visătoare, clipoceli acvatice, momente învolburate – o muzică frumoasă, care a impresionat. Compoziţie op. 1 de George-Alexandru Ulea, clasa a X-a simplitate şi francheţe deseori monodică (o singură linie, neacompaniată), într-un minor auster, cu iz bachian. Prima parte mă duce cu gândul la intro-urile serialelor de mister din ultimii ani. Ecouri impresioniste se aud şi în La Renaissance de Mihael Or-Munteanu, clasa a X-a, însă cu o exprimare pe alocuri mai „înfiptă” dar şi motive cu iz românesc. Tablou 3 şi Tablou 4 de Bogdan Crenicean-Tudoran (clasa a X-a) are în prim-plan acordurile -  acestea aduc armonii interesante şi colorate. Pianistica debussistă reliefează momente expresive; regăsim influenţa compozitorului francez şi în pasajele ce folosesc modul hexatonic (sau o sugestie a acestuia). Într-o abordare curajoasă, Gânduri de Maria-Cristina Bădiţa (clasa a XII-a) foloseşte un limbaj mai cromatic, cu tensiuni dar şi cu umor, curiozitate şi un spirit ludic alternând cu pasaje misterioase, desigur ingrediente şi sonorităţi ce trimit la Prokofiev.

Un început entuziast al unui demers promiţător! Aştept cu nerăbdare să ascult şi restul pieselor, în cadrul celui de-al doilea recital. Felicitări organizatorilor şi tuturor participanţilor!

Irina Vesa