”Ca să poți contura personalitatea polivalentă a lui George Enescu, statura renascentistă a acestui creator singular, rătăcit parcă într-o societate contemporană care refuză asemenea genii ce nu mai aparțin niciunui popor, niciunei școli muzicale, niciunui stil artistic, niciunei estetici consacrate de filosofia culturii, trebuie să ai forța – cum bine observa Contele de Saint-Aulaire-- să-ți înmoi penița în fulger, eclipsă și rouă.” (Viorel Cosma, George Enescu, un portret lexicografic)
Azi când se împlinesc 99 de ani de la nașterea maestrului Viorel Cosma, răsfoind întru amintire file dedicate lui George Enescu, am desprins aceste gânduri. De altfel, fiecare omagiere a maestrului Viorel Cosma se leagă, în mod firesc de muzicianul emblemă a culturii românești, căruia muzicologul i-a dedicat o mare parte din viața sa de cercetător neobosit, aducându-l pe Enescu mereu mai aproape de noi.