Pianistul legendar

La vârsta la care copiii încep școala, un mic pianist, care ajungea cu greu la pedalele pianului, îl cucerea cu talentul și expresivitatea cântului său pe George Enescu. Acesta a fost atât de impresionat că l-a recomandat nu numai profesoarei Florica Musicescu, pentru a-i fi elev, dar și Academiei Regale de Muzică pentru a fi primit ca student, cu dispensă de vârstă.

Așa a început cariera strălucită a lui Mîndru Katz, cel care la 8 ani era student la conservator, la 22 de ani era solistul Filarmonicii din București, la 33 de ani uimea publicul meloman de la Paris și Londra și care avea să facă renumită școala de pian românească pe toate marile scene de concert ale lumii.

Mîndru Katz s-a născut la 3 iunie 1925 la București, într-o familie de intelectuali de origine evreiască, care i-a ocrotit și sprijinit evoluția cu o nesfârșită dragoste. Al doilea pilon de sprijin al vieții și carierei sale a fost Florica Musicescu, iubita lui profesoară de pian, cea despre care avea să scrie în 1959, că avea forța „supraumană de a crea și a face numai bine”.

Premiile internaționale și articolele elogioase de pretutindeni, nu au acoperit cu uitare nici chipul Floricăi Musicescu, nici pe cel al lui Enescu. Mîndru Katz și-a dedicat întreaga viață muzicii, trudind zi de zi pentru a pătrunde cât mai adânc în tainele ei, rămânând modest, generos și plin de recunoștință față de toți cei care l-au ajutat.

Și, dacă greutățile legate de onorarea concertelor în străinătate (mai ales obținerea vizelor de călătorie în vestul Europei), semnarea unor contracte ferme cu marile case de discuri și de impresariat nu ar fi fost atât de mari,  Mîndru Katz și-ar fi continuat probabil cariera, fără a fi fost nevoit, în 1959, să „fugă în străinătate”.

Rămânerea lui la Londra, „fuga în străinătate”, după ce a refuzat cu demnitate și curaj propunerea de a „colabora”, a fost drastic pedepsită de autoritățile obtuze, care nu au ezitat să se răzbune. Considerat „trădător de țară”, a fost judecat de Tribunalul Militar din București și condamnat în contumacie la „15 ani de temniță grea” și „confiscarea totală a averii personale”.

Astfel, Mândru Katz nu a mai putut să revină în România niciodată. Imprimările lui nu au mai fost difuzate și numele lui a fost trecut, timp de decenii, sub tăcere.

Rămas la Londra, pianistul începe o carieră fulminantă, cântând și făcând turnee cu orchestrele Royal London Philarmonic, Halle Orchestra din Manchester, Royal Liverpool Philarmonic. Recitalurile sale au fost aclamate de public și apreciate de criticii muzicali, discul cu Concertul nr. 5 de Beethoven, sub bagheta lui Sir John Barbirolli, fiind desemnat în 1959 „discul anului”, alături de înregistrările unor artiști deja consacrați.

În țară, condamnarea sa a avut consecințe și asupra părinților și familiei sale, care, ani la rând nu l-au mai putut revedea. Marele violonist Yehudi Menuhin, a încercat în 1961, printr-o scrisoare adresată ministrului culturii de atunci, să intervină în favoarea rezolvării acestei situații dramatice. În final, familia sa a reușit să emigreze in Israel, reunindu-se.

Mîndru Katz a concertat în peste 40 de țari, a colaborat cu mari dirijori, de la Sir John Barbirolli, la Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, Antal Dorati, Sir Adrian Boult, Lorin Mazel, Sergiu Comissiona, ș.a. A fost profesor de pian la Rubin Academy  of Music din Tel-Aviv, membru în juriul concursului de pian de la Leeds (Marea Britanie) și în cel al primei ediții a concursului Arthur Rubinstein. Imprimările sale sunt și acum apreciate de critici, iar colecția de înregistrări  Cembal d’amour din Statele Unite, prezintă publicului toate imprimările sale sub titlul The legendary Pianist Mindru Katz.

Cariera atât de aclamată a lui Mîndru Katz, a fost brusc curmată, când, la 30 ianuarie 1978, la numai 52 de ani, a murit pe scenă la Istanbul, în timpul unui recital. Inima sa a încetat să bată în timp ce cânta  Sonata op. 17, în re minor (Furtuna) de Beethoven.
Să-l omagiem pe Mîndru Katz, aducându-l din uitare prin muzica pe care a interpretat-o atât de măiestrit.

Text: Doina-Mihaela Purcaru - muzeograf

Prin grija nepoților lui Mândru Katz, Iony și Andy Katz, puteți vedea (în versiune color) și asculta ultima înregistrare făcută de pianist, la 27 ianuarie 1978, la Ankara: 

Pentru mai multe informații despre pianistul Mîndru Katz, vedeți pe site-ul Muzeului Național George Enescu expoziția Muzicieni în arhiva CNSAS și site-ul www.muzicieni-in-arhive.ro