Astăzi este despre TESCANI, cu dragoste....
”...În acest spaţiu mare sau restrâns este întotdeauna muzică în aşteptare şi iubire
gata să ţâşnească , aşa că intri aici cu fervoare,
cum se cuvine să faci în locurile în care iubeşti şi te rogi.*)”
(Maria Cantacuzino-Enescu)
La 10 septembrie 1947, Maria Cantacuzino-Enescu dona (prin procură, desigur, căci soții Enescu erau plecați deja din țară din 1946) ”în mod definitiv și irevocabil Statului Român, reprezentat prin Ministerul Artelor, cu sediul legal în București, str. Știrbey Vodă nr. 39, bunurile imobile și mobile specificate mai jos, situate în comuna Tescani, județul Bacău (…)
Scopul donației de față este înființarea unui înalt Așezământ cultural, cuprinzând și case de odihnă.
Așezământul va purta numele părinților mei, DUMITRU și ALICE ROSETTI-TESCANU și a soțului meu, GEORGE ENESCU.
Această casă de odihnă și reculegere va avea menirea să adăpostească temporar sau periodic, artiști și intelectuali români sau străini, cari vor fi desemnați de un Comitet consultativ (...)” ( citate din Actul de donațiune înregistrat cu nr. 6351, din 10 septembrie 1947)
La 37 de kilometri de Bacău, pe drumul spre Moineşti, în mijlocul unui frumos parc dendrologic, se înalță un conac majestuos, construit la 1880, de o familie de mari boieri, care au pus întotdeauna preț pe cultură, având convingerea că bogăția spirituală e singura ce dăinuie și definește.
După întâlnirea Marucăi Cantacuzino, născută Rosetti Tescanu, cu George Enescu, marele muzician a venit aici deseori, lăsându-se inspirat de frumuseţea peisajelor. La Tescani a definitivat capodopera sa lirică, Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi.
Despre capodopera Oedipe (premiera absoluta Paris 1936, premiera în România 1958), dedicată de Enescu MRT(Maruca Rosetti-Tescanu), Maruca scria în memoriile ei: "Pynx a vrut ca pe pământul atât de drag mie de la Tescani să fie terminată această operă imaginată, compusă, scrisă încetul cu încetul de-a lungul iubirii noastre, şi să-mi fie dedicată"*).
Prin Actul de donaţiune făcut de Maria Cantacuzino-Enescu în septembrie 1947, conacul familiei sale a devenit aşezământ cultural. În 1980 a fost inaugurată “Casa Memorială Rosetti – Enescu” din incinta imobilului principal, devenită, în 1990, Centrul de Cultură Tescani, apoi din 1993, Centrul de Cultură "Rosetti Tescanu - George Enescu".
Din anul 2007, casa memorială din Tescani este secţie a Muzeului Naţional "George Enescu". Despre proiectele muzeului și viața de azi a secției ”Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu-George Enescu” aflați mai multe pe site-ul nostru.
* din volumul Maria Cantacuzino-Enescu -„Umbre şi Lumini- Amintirile unei Prinţese Moldave”, editura Aristarc, Oneşti 2000