115 ani de la prima audiţie a Sonatei I pentru vioară şi pian, op. 2, de George Enescu, 17 februarie 1898

Anul 1898 se anunţă, încă din primele luni, unul extrem de favorabil muzicianului român. Cunoaştem deja povestea Poemei Române, programată şi dirijată de Edouard Colonneîn cadrul renumitelor sale concerte, la data de 6 februarie. Apoi îşi extinde cu mult numărul de compoziţii, care încep să fie publicate de editura Enoch din Paris şi de Biblioteca Muzicală Română din Bucureşti. Nu mai puţin importantă este cariera sa de violonist – pe parcursul anului apare ca solist în multe concerte din Franţa şi din România, iar în vara anului 1899 obţine premiul I la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris, interpretând Allegro din Concertul nr. 3 de Camille Saint-Saëns. Dintre multele evenimente la care Enescu ia parte în anul 1898, atât în calitate de compozitor cât şi de violonist, data de 17 februarie ne reţine atenţia prin dubla sa apariţie pe scene de concert din Paris.

În ziua de 15 februarie, ziarele anunţau deja concertul organizat de Societatea Colonne la Nouveau-Théâtre: actul al II-lea al tragediei Psyche de Lully şi prima audiţie a Sonatei pentru vioară şi pian de George Enescu, op. 2, în interpretarea compozitorului (vioară) şi a lui Alfred Cortot (pian). Este vorba despre Sonata I pentru pian şi vioară op. 2, în re major, dedicată lui Joseph Hellmesberger jr., profesorul de vioară al lui George Enescu de la Conservatorul din Viena. Lucrarea a fost compusă la Paris şi terminată la data de 2 iunie 1897.

În data de 17 februarie 1898 era programată prima audiţie absolută a acestei Sonate, susţinută în cadrul unui concert Colonne, la Nouveau Théâtre din Paris, cu George Enescu (vioară) şi Alfred Cortot (pian).

Ca şi cu alte ocazii, apariţia lui Enescu pe scenă este foarte bine primită de critica vremii:

“[...] Sonata pentru vioară şi pian a tânărului George Enescu, eroul zilei. Autorul însuşi, în acelaşi timp compozitor remarcabil şi violonist de excepţie, îşi va interpreta lucrarea, alături de domnul Cortot”;

“Această sonată, ca şi Poema [Poema Română, prima audiţie absolută 6 februarie 1898, concertele Colonne, n.ns] e plină de idei şi de prospeţime. […] Compozitor înzestrat, acest tânăr de 16 ani este în egală măsură un adevarat virtuoz şi-a interpretat într-o manieră încântătoare partitura de vioară din propria sonată, alături de domnul Cortot...””

„În cadrul secţiunii concertului dedicată muzicii moderne, am avut o sonată pentru pian a tânărului domn George Enescu, despre care se vorbeşte mult în ultima vreme. O notă explicativă citită de domnul Rameau ne spune că lucrarea a fost concepută în 6 zile (la fel ca lumea), pe parcursul unei scurte boli suferite de compozitor. Aceasta explică starea de spleen şi de nelinişte adâncă pe care o transmite lucrarea, de altfel corect scrisă” (articol din La Fronde,Paris, 18.02.1898, nesemnat)

(Citate din volumul Documente din Arhiva MNGE vol. I, autori Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti)