În Casa memorială “George Enescu” din Sinaia, încăperile sunt mobilate cu mult gust și imaginație, printr-un reușit melange de mobilier de bună calitate, stil Biedermeier, piese orientale și elemente românești, însa elementul românesc este foarte predominant în casă, asta la dorința maestrului de a-i aminti de casa părintească de la Liveni-Botoșani, localitate care astăzi poartă numele compozitorului.
Printre obiectele românești existente aici, inconfundabilul stil românesc își face prezența și prin aceste piese textile numite ”lambrechinuri”, țesute cu lână basse-lisse, de inspirație populară, moldovenești, realizate la comandă specială, fiind considerate ”unicate”și dateză din secolul al XX-lea.
Aceste piese textile prezintă diferite ornamente geometrice stilizate, dispuse pe câmpul țesăturii în registre orizontale și benzi lungi verticale, benzi alternative, în nuanțe de alb, roșu, galben, verde, albastru, pe fond deschis sau închis iar la capete, terminații cu franjuri lungi.
Lambrechinurile se află în camerele reprezentative ale casei memoriale de la etajul I, în jurul ușilor, dar o mare parte dintre acestea înconjoară ferestrele și totodată lasă să se vadă splendida panoramă a munților Bucegi, despre care Enescu mărturisea că l-au inspirat deseori în creația sa, dar nu numai munții, el a iubit natura în general, natură pe care o va evoca în muzica sa de mai târziu.
Pentru Enescu, încă de la vârsta copilăriei, viața în mijlocul naturii era o adevărată încântare, imita cântecul păsărilor, cântec ce i-a solicitat cel mai timpuriu imaginația, natură care a constituit o reală și importantă sursă de inspirație. Curând va trăi într-o altă ambianță de vis, în care va descoperi treptat marea muzică, Livenii rămân departe, în urmă, dar spre ei se va întoarce mereu, retrăind cu extraordinara sa ținere de minte, atmosfera copilăriei fericite.