Artizanatul rusesc este reprezentat de samovarul din alamă de lângă unul din şemineele casei memoriale din Sinaia, având pe partea centrală şaptesprezece ştanţe de atelier, cu menţiunea ”Grigori Vataşco”.
Primele samovare datează de la sfârşitul sec. XVIII şi erau fabricate din metal în oraşul Tula, situat în sudul Rusiei. Metalul putea fi încălzit uşor cu ajutorul cărbunilor. Samovarul este cel mai cunoscut simbol privind servirea ceaiului în Rusia şi expresia rusească:” a lua loc lângă samovar, înseamnă să vorbim cât bem ceaiul”.
În Rusia ceaiul este băutura non-alcoolică cea mai consumată. În aceste condiţii în cultura rusă şi-a făcut apariţia samovarul, un recipient menit să păstreze băutura caldă şi care de-a lungul timpului a devenit tot mai elaborat.
Ceaiul a fost o băutură consumată în cadrul întâlnirilor de mare importanţă, rezervate elitei ruseşti. Modul de servire a ceaiului este unul specific în Rusia, deosebindu-se de modul de servire din alte culturi. Iniţial la servirea ceaiului rusesc se prepara un ceai foarte puternic într-un vas şi se alăturau alte vase mai mici cu apă fierbinte pentru ca fiecare să-şi poată prepara ceaiul în funcţie de propriile gusturi. Astfel puteai modifica tăria şi aroma ceaiului, în timp samovarul evoluând atât ca tehnică, formă, decoraţiuni. Samovarul din vila”Luminiş” are o formă cilindrică, extremităţi circulare, suport mic, postament în formă pătrată, mânere cu manşon, lemn strunjit şi un robinet cu mâner decorativ; capacul are formă discoidală şi este detaşabil; se află în sufrageria casei memoriale. Această încăpere spaţioasă era, de fapt, o cameră de primire pentru oaspeţi, printre care şi familia regală, care erau invitaţi de seamă ai marelui muzician. Masa rotundă, stil Biedermeier, din mijlocul camerei, era extensibilă, astfel încât puteau sta confortabil până la douăsprezece persoane. Numeroase obiecte de artă, unele lucrate manual, sunt aranjate cu rafinament şi imaginaţie iar pentru crearea unei atmosfere mai romantice se aprindeau lumânările în sfeşnicele existente aici.
Realizat: Doina-Mihaela Purcaru - muzeograf