Vila "Luminiş" (cum a numit-o stăpânul ei) este realizată într-un stil autentic românesc, specifică zonelor de munte, încadrându-se corespunzător în rândul celorlalte edificii din zonă, într-un ambient vegetal montan, inspirator şi recreativ, propice actului de creaţie al neîntrecutului nostru muzician..
Intrarea principală, cu impunătoarele arcade brăncoveneşti îţi atrage atenţia că de aici începe vizita în vila Luminiş. O scară în contrafort ne va conduce la primul etaj al casei.
Înainte de a vizita camerele de la etaj, vom poposi pe terasa cu cerdac, construită în stil Brâncovenesc, ca o prelungire în exterior a primului etaj, care înconjoară colţul de nord-vest al vilei, oferă o minunată privelişte a Bucegilor, dar şi o vedere către râul Prahova, calea ferată şi şoseaua care leagă oraşele Bucureşti şi Braşov.
În după-amiezile însorite, terasa era unul dintre locurile de odihnă favorite ale soţilor Enescu, unde, puteau să-şi bea ceaiul ori cafeaua, admirând maiestuoasa panoramă a munţilor Bucegil şi culorile schimbătoare ale pădurii din vecinătate.
Aşezat în fotoliul său din rafie, Maestrul petrecea bine-meritate clipe de răgaz, după obositoarele ceasuri de activitate muzicală. Aici, liniştea deplină era întreruptă de trecerea vreunui tren, de cântecul păsărilor sau de toaca de la mănăstire.
După lăsarea serii, terasa era luminată de lămpi din fier forjat, de pe stâlpii laterali de susţinere. Lămpile au fost lucrate manual în stilul autohton al anilor 1900.
Mulţi vizitatori se întreabă: de ce a ales Enescu, pentru construirea acestei case, un loc atât de apropiat de calea ferată?
Un prim răspuns ar fi acela că, pe vremea aceea, trenurile nu circulau atât de des. Pe de altă parte, însă, trebuie spus că pe Enescu zgomotul trenului nu l-a deranjat niciodată. A fost artistul neobosit, care şi-a petrecut mai bine de o jumătate din viaţă prin cuşetele trenurilor şi a vapoarelor, cu ocazia nenumăratelor sale turnee prin ţară, de-a lungul şi de-a latul Europei, sau dincolo de ocean. A traversat Atlanticul de peste doăzeci de ori, niciodată însă, cu avionul. I-a fost întotdeauna teamă să zboare.
Părăsind terasa, se vor putea admira celelalte camere reprezentative ale casei, spaţioase şi confortabile, mobilate cu mult gust şi imaginaţie, printr-un reuşit melange de: mobilier de bună calitate, piese orientale şi elemente româneşti.
Realizat: Doina Mihaela Purcaru - muzeograf