Camera maestrului se remarcă prin intimitate, confirmând modestia specifică oamenilor mari. ”Chilia”(cum o numea Enescu) are dimensiuni reduse, este mobilată într-un stil autentic românesc și a fost locul ideal de odihnă al compozitorului după numeroasele concerte, loc de reculegere atât de necesară inspirației artistice. O noblețe transpusă în multă simplitate. Enescu și-a dorit și la Sinaia o particică din cea de la Liveni din casa părintească, o cameră care să poarte amprenta stilului românesc. Maestrul și-a mobilat dormitorul său în cel mai auster mod posibil, în contrast cu celelalte camere ale casei, bogat împodobite. Întâi de toate trebuie menționat faptul că George Enescu era foarte modest. ”Simplitatea în viață este o adevărată libertate”, este o mărturisire a maestrului pe care vizitatorul o poate citi înainte de a părăsi această cameră.
Cu excepția covorului de Buchara și a dulapului stil Biedermeier, aici este o întreagă colecție de obiecte românești din mai multe zone ale țării: patul este acoperit cu o scoarță oltenească, o alta bucovineană pe perete, vasele săsești de pe dulap, o icoană românească pictată pe lemn, având tema:”Sfântul Nicolae”, deasupra icoanei un ștergar din borangic, o veche ladă de zestre săsească, datată 17 iulie 1719 și un lambrechin moldovenesc care încadrează ușa dinspre balcon. Tot aici, în acest spațiu sacru, se păstrează singurul obiect personal, BASTONUL maestrului, care stă sprijinit pe un jilț și pe care Enescu l-a folosit în ultima parte a vieții, când era adus de spate, din cauza unei scolioze pe care o căpătase în urma atâtor ani de trudă. Lucra încontinuu, cu o putere de muncă supraomenească. Faţă de muncă avea un cult: ”Să te odihneşti de muncă, dar tot prin muncă”- spunea Enescu. Era veşnic neobosit, muncea câte 16 ore pe zi.
A desfăşurat o activitate componistică şi concertistică foarte bogată, fiecare dintre lucrările sale constituind un giuvaer de preţ nu numai al muzicii noastre, dar şi literaturii muzicale universale. Fără îndoială că munca concertistică i-a răpit un timp preţios, care putea fi consacrat creaţiei, fiind uneori nemulțumit că numărul lucrărilor sale este relativ restrâns dar adevărata cauză pentru care Enescu nu a compus cât şi-ar fi dorit se explică prin conştiinţa artistică, care îl făcea să revină, cu migală, asupra unei lucrări, până o socotea vrednică să fie dată publicului.
George Enescu se dovedeşte un artist complex, de o natură muzicală excepţional de înzestrată, proprie oamenilor de geniu.
În faţa marelui dispărut ne înclinăm cu adâncă durere şi cu hotărârea de a duce mai departe moştenirea sa spirituală, servind astfel poporul nostru pe care Enescu l-a iubit şi l-a slujit până în ultima clipă a vieţii sale.
Enescu, Eminescu, Grigorescu și Brâncuși reprezintă cele patru piscuri ale artei și culturii românești.
ARGUMENT
Desfășurându-mi activitatea la Casa memorială George Enescu din Sinaia de o mare perioadă de timp, pot să consider un privilegiu faptul că fiind înconjurată zi de zi de obiectele care au aparținut lui George Enescu, am înțeles modestia maestrului ca pe o lecție de viață și pe care la rândul meu am transmis-o și mai departe celor care au pășit pragul acestei case. Am avut posibilitatea de a oferi informații publicului vizitator atât despre viața și activitatea genialului muzician român cât și de importanța acestui lăcaș de cultură ca și valoare muzeală, loc de odihnă, creație și împlinire sufletescă, una din mărturiile existenței sale.
Aceste motive mi-au întărit convingerea să-mi amintesc și să-mi însușesc totodată ceea ce Enescu avea să ne transmită tuturor:
”Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi de când mă știu este îndeplinirea datoriei...Nu căuta un limbaj nou, ci întrebuințează-l pe al dumitale, adică acela care-ți dă posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus...” ...George Enescu
Și tot pe această cale îi așteptăm și pe cei care nu au vizitat această minunată casă,.... de unde pleci mai bogat sufletește...
Bibliografie: Cosma Viorel, (2005), Concertul de adio Gavoty Bernard, (2005), Amintirile lui George Enescu, Material publicitar (pliantul casei memoriale G.Enescu)
Realizat: Doina-Mihaela Purcaru: muzeograf