Sfânta Cecilia - patroana muzicienilor, cântăreților, compozitorilor și poeților, este unul dintre martirii cei mai venerați de la începuturile Bisericii. Numele ei, faptul că a înălțat o biserică și că a fost înmormântată într-o criptă din catacombele Sfantului Callixt de la Roma sunt printre singurele dovezi istorice ale vieții Sfintei Cecilia, sărbătorită anual la 22 noiembrie.
Povestea Sfintei Cecilia s-a născut, parţial, din legende. Cecilia era înzestrată cu toată frumuseţea şi inocenţa pe care şi le putea dori o tânără fată, era pasionată de artă, talentată la muzică. Pe când era foarte tânără, şi-a consacrat viaţa lui Dumnezeu, făcând un jurământ de castitate. Împotriva voinţei sale, tatăl ei o obligă să se căsătorească cu un tânăr păgân - Valerian. În ziua nunţii, în timp ce oaspeţii petreceau în cântec şi dans, Cecilia se retrage pentru a invoca protecţia lui Dumnezeu, cântând şi recitând psalmii. Tânăra fată îi va dezvălui lui Valerian secretul ei, acela că are alături de ea un înger care veghează asupra ei, şi, dacă soţul său îi va respecta dorinţa de a rămâne fecioară, va fi şi el apărat de înger; Cecilia îl convertește și pe Valerian la creștinism. În timp ce se ruga, apare un înger de foc și pune o coroniță de trandafiri pe capul Ceciliei iar pe capul soțului ei, una de liliac, spunându-le: Primiți aceste coroane, sunt un semn de la Dumnezeu! Niciodată nu se vor usca și nu își vor pierde parfumul!Cecilia și Valerian au continuat să trăiască în feciorie, dedicându-se actelor de caritate. Îl slăvea pe Dumnezeu prin cântec, acompaniindu-se adesea de un instrument. Prin credința ei, Cecilia a reușit să convertească foarte mulți romani la creștinism, însă viața lor liniștită a fost întreruptă de persecuțiile împotriva creștinilor. Pentru că înmormântau martirii creștini în catacombele din afara Romei, Valerian și Tiburcius (fratele său) sunt arestați și condamnați la moarte prin decapitare. Pe Cecilia, pentru că provenea dintr-o famile de vază ale Romei, autoritățile romane ale vremii n-o vor executa în public, va fi închisă în sudatorium (un fel de baie) chiar în casa ei din Trastevere, urmând să se asfixieze din cauza aburului. După o zi, își pierde cunoștința iar prefectul ordonă să fie decapitată. La vederea sfântei, soldatul trimis s-o ucidă se înfricoșează și lovește cu mâna tremurândă, de trei ori dar în zadar și pentru că legea romană interzicea a patra lovitură, Cecilia a fost lăsată să zacă într-o baltă de sânge. Creștinii au pătruns în casă și i-au șters rănile cu hainele ei . A mai trăit trei zile, timp în care nu a încetat să se roage, să propăvăduiască credința și să-i încurajeze pe săraci. S-a stins la 22 noiembrie anul 230, fiind înmormântată exact în poziția în care a murit, întoarsă pe partea dreaptă, cu fața spre pământ, într-o criptă din catacombele Sf. Callixt de pe Via Appia din Roma, alături de cripta papilor, având la picioare, hainele cu care creștinii i-au șters rănile.
În anul 817, papa PascaI I, dorind să mute rămășițele martirilor, constată că rămășițele Sf.Cecilia au dispărut. În anul 882, pe când oficia slujba la Roma, Cecilia i s-a arătat papei Pascal I, rămășițele sfintei fiind descoperite în catacombele Sf Callixt; Cecilia fusese depusă într-un sicriu din lemn de chiparos, îmbrăcată cu o rochie țesută cu fir de aur, cu veșmintele impregnate de sânge la picioarele ei. Papa Pascal I a așezat moaștele Sf Cecilia într-un sarcofag de marmură albă, sub altarul principal al bisericii din Trastevere, care se va numi mai târziu, Titulus Sanctae; rămășițele lui Valerian au fost așezate într-un loc din capelă.
În anul 1599, după 800 de ani de la moartea ei, biserica Sf Cecilia a fost renovată iar când sarcofagul a fost deschis, trupul Sf Cecilia era intact. Acum, Cecilia și Valerian stau din nou alături pentru eternitate.
Din 1584, Sf. Cecilia a fost recunoscută oficial ca protectoare a muzicienilor, compozitorilor, cântăreților, lutierilor și poeților.
Realizat: Doina Mihaela Purcaru - muzeograf