Obiectul lunii: FOTOGRAFIE

FOTOGRAFIE: Bătrână în costum de călugăriță în fotoliu, cu dedicație pentru prințesa Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca)

În dreapta jos, pe paspartou, timbru sec, în oval text: "Emil Fischer HERMANNSTADT".

În imagine un text cu scriere alfabetică și litere de mână: "Scumpei și adoratei noastre Principese Maria Cantacuzino, în semn de adâncă afecțiune și nemărginită admirație!”
de la măicuța Emilia D. Rațiu
Sibiu 924.

Emilia Rațiu (1846-1929), prietenă apropiată a Mariei Cantacuzino-Enescu, a fost una dintre inițiatorii mișcării feministe din Transilvania, susținând dezvoltarea profesională și culturală a femeilor și fetelor într-o epocă în care femeile erau educate să fie doar soții și mame.

Născută la Brașov, într-o familie veche de patrioți români - fiica preotului ortodox Dumitru Orghidan și a soției sale, Revia - s-a căsătorit în 1863 cu Dr Ioan Rațiu (1828-1902) și s-a stabilit alături de el la Turda.

I-a susținut în permanență idealurile politice și a militat la rândul său pentru drepturile și libertățile românilor din Transilvania.

În timpul încarcerării lui Ioan Rațiu în închisoarea de la Seghedin, s-a mutat în vecinătatea clădirii pentru a rămâne aproape de soțul ei.

Dr. Ioan Rațiu(1828 - 1902), nepot de frate al lui Basiliu Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892 și 1902.

A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.

În 1850 a început să studieze Dreptul la Viena.

Patru ani mai târziu a plecat la Budapesta, unde și-a obținut doctoratul în drept în 1857.

A început să profeseze la Budapesta, apoi a activat la Cluj.

În 1860 s-a înscris în Baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet.

                                                                                               Muzeograf: Doina - Mihaela Purcaru