Obiectul lunii: VAS - "DELFT"

VAS DIN CERAMICĂ: manufactură Delft, datare secolul al XIX-lea.

Este confecționat din ceramică, prin tehnica de turnare, modelare, smălțuire, decorare.

Descriere: Corpul sferic și gât lung, din ceramică, cu angobă gri; decorul montat în camaieu albastru de influență extrem orientală.

Reprezintă un peisaj marin cu stânci, corabie, o casă iar la bază un decor liniar.

Această piesă se află în camera soţiei lui George Enescu, a prințesei Maruca, completând eclectismul camerei, încadrându-se într-un mod plăcut printre celelalte obiecte de artă şi elemente decorative, lucrate în cele mai variate stiluri, ca de pildă: stilul persan, stilul oriental, stilul românesc, stilul olandez, etc..

Fără îndoială, prințesa Maruca, cu gusturile sale rafinate, a avut un cuvânt de spus în alegerea pieselor de artă care decorează întreaga casa.

Dar...cine era de fapt Maruca, frumoasa soție a lui George Enescu, pe care acesta o diviniza?

La 17 iulie 1879 se naşte la Tescani, Maria (Maruca), întâiul copil al familiei Dumitru şi Alice Rosetti-Tescanu. Tatăl reprezenta a noua generaţie a Rosetteştilor, era un intelectual remarcabil al epocii sale, om politic dar și un nobil moșier bogat din Moldova, ale cărui domenii înconjurau impunătorul conac de la Tescani, lângă Bacău. Mama, o femeie distinsă şi cultă, cobora din familiile Negri, Rosetti și Jora.

În casa de la Tescani, Maria are o copilărie şi o adolescenţă senine, bucurându-se din plin, alături de fraţii săi, Constantin şi Elena, de iubirea părintească, de atmosfera intelectuală, de obiceiurile satului şi de natura pitorească a Văii Tazlăului. Studiază acasă, cu institutoarele Miss Belbin şi Miss Gerard, de lan care se putea învăţa: "limba engleză, istoria Angliei, gramatica franceză, limba latină, aritmetica, mitologia, istoria antică, desenul şi pianul."(General Radu R.Rosetti,”Mărturisiri”).

Frumoasă, deşteaptă şi originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor. Are la dispoziţie marea bibliotecă a casei, se familiarizează cu muzica universală prin intermediul mamei sale.

În compania mamei îşi vizitează rudele la curţile lor, cunoaşte personalităţi din epocă, între altele şi pe Regina Elisabeta (Carmen Sylva), la Peleş, căreia, la cincisprezece ani, îi pozează ca model pentru portretul arhanghelului Gabriel, pictat de aceasta pe pergamentul unei evanghelii păstrate la Curtea de Argeş.

La 10 ianuarie 1897, moartea tatălui îi lasă o intensă durere în suflet.

În 1898, vara, la Zvorăşte, la curtea cneazului Moruzi, Maria Rosetti (Maruca) cunoaşte pe Mihail Cantacuzino și se căsătoresc la 26 noiembrie. Soțul ei era fiul cel mai mare al lui Gheorghe Gr. Cantacuzino (supranumit "Nababul" datorită averii colosale; președinte al Partidului Conservator, ministru și prim-ministru). Tânărul studiase literele și dreptul la Paris, având mai târziu o recunoscută carieră politică (primar al capitalei, ministru). În 1928 Mihail Cantacuzino moare într-un tragic accident de automobil.

În 1907, la Sinaia, cunoștința Mariei Cantacuzino cu George Enescu va fi, de la început decisivă în viața amândurora, tânărul muzician a făcut de atunci o mare pasiune pentru ea, atracție fulgerătoare urmată de o iubire nestinsă. Era în tinerețea ei o femeie fascinantă, combinând o neobișnuită (și uneori bizară) vivacitate a spiritului, cu o mare frumusețe. Dând dovadă de un temperament dinamic, a exercitat o influență puternic dătătoare de viață asupra viitorului său soț, care a numit-o toată viața ”la princesse aimée”(prințesa iubită). Ea îl numea”Pinx”, un nume derivat probabil de la ”Sfinx”, pe care il dăduse mai înainte Carmen Sylva. Prietenia lor a început acolo. Până toamna târziu, când artistul pleca la Paris, au rămas nedespărțiți. Viața îi este dominată de prietenia cu Enescu. Iubirea lor se întemeiază pe atracția dintre două personalități puternice. El, creatorul în ascensiune, cucerind lumea cu arta sa, trăiește pentru aceasta și se dorește înțeles la nivelul condiției sale intelectuale. Ea, femeia clasei înalte, crescută în mediu cultural, cu libertatea pe care și-o cucerise, îi permite să-l urmeze pe muzician în lungile turnee europene și, mai mult, să-l găzduiască în propriile saloane muzicale ca pe marele prieten al casei. S-au căsătorit la 4 decembrie 1937 la București, adăugându-şi noul nume la acela de prinţesă Cantacuzino și vor ramâne împreună până la moartea lui George Enescu, în 1955.

Soții Enescu erau preocupați de a lăsa posterității impresii despre lumea prin care au trecut și totodată despre propria lor viață. Prințesa Maruca își încheie manuscrisul ”Souvenirs d'une Princesse Moldave” (Amintirile unei prințese moldave) și-l depune la Fontainebleau în iulie 1953.

Maestrul Enescu își povestește lui Bernard Gavoty ”Amintirile” ce vor fi editate în scurtă vreme de către acesta.

În anul 2000, la Editura Aristarc, în Onești, apare prima ediție franceză - română a cărții de memorii ”Ombres et Lumieres/ Umbre și lumini.”

Bibliografie: - Maria Cantacuzino - Enescu: ”Umbre și lumini, Amintirile unei prințese moldave”- Editura Aristarc - 2005 -

Realizat de Doina-Mihaela Purcaru: muzeograf