Obiectul lunii: ICOANĂ ÎMPĂRĂTEASCĂ

Tema iconografică o reprezintă pe ”Fecioara Maria cu pruncul, stând pe tron”, cu Iisus Hristos în brațe, pictat pe un blat de lemn, cu două pene treisferturi semiîngropate.

Are o semnificație aparte, reprezentativă, în contextul sărbătorii creștine ”Crăciunul” sau ”Nașterea Domnului” (nașterea lui Iisus Hristos), celebrată anual la 25 decembrie.

Această sărbătoare face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin.

Realizată în atelierele din Muntenia (Buzău), icoana împărătească datează din secolul al XIX -lea și care, pregnant, poartă patina timpului...

Cromatica: maforionul sfintei- tonuri de roșu permanent valorat cu alb, până la roz, rochia - ton de albastru cobalt; pelerina pruncului- roșu permanent; carnațiile – ocruri valorate; rama - tonuri de siena și brunuri deschise; fondul / baza - roșu  deschis; partea superioară - foiță de aur.

Și, tot în acest context este bine de știut că, George Enescu și soția sa, Maruca, petreceau o parte din timp la Tescani, conacul familiei de boieri Rosetti-Tescanu, moștenirea părintească a acesteia,
și de obicei sărbătorile de iarnă, îndeosebi sărbătoarea Crăciunului.

Mult legat și de acele locuri, maestrul Enescu ajunge la Tescani încă din anul 1909, la invitația compozitorului, Mihail Jora (văr primar al soției) și i se va oferi cea mai frumoasă cameră dintre cele 17 camere ale conacului, unde, trei sau patru luni pe an le rezerva activității de creație...

Desigur, prezența unui număr considerabil de icoane în vila ”Luminiș”, nu este deloc întâmplătoare, o mărturie că întreaga familie a marelui muzician, amintind aici în următoarele rânduri pe ascendenții familiei sale, erau apropiați de religie.

Așadar, străbunicul compozitorului pe linie paternă, Enea Galin a fost unul dintre cei mai vestiți cântăreți de strană de prin partea locului. Născut în comuna Siminicea, județul Botoșani, el a fost adus de Alexandru Moruzi, proprietarul moșiei Vîrful-Cîmpului, la Zvoriștea spre ”a înfrumuseța slujba religioasă” (Viorel Cosma: Enescu Azi”)

După obiceiul timpului, în dorința de a înlătura confuzia asupra originii sale, și- a schimbat numele din Enea în Enescu. (Pr. N. Hodoroaba: ”George Enescu. Contribuțiuni la cunoașterea vieții sale”, Tip. ”Viața Românească”).

Gheorghe Enescu, bunicul – posedând o voce ”îngerească”- a fost trimis de tatăl său să învețe carte la mănăstirea Vorona din județul Botoșani.

Aspirant la preoție, a urmat școala cathetetică de la Botoșani, fiind hirotonit diacon iar în 1861 a devenit parohul bisericii din Zvoriștea, unde avea să păstorească vreme de 37 de ani.

Moare în anul 1898 și înmormântat de Manoliu – proprietarul moșiei Zvoriștea, în curtea bisericii din sat.

Costache Enescu, tatăl muzicianului, s-a născut în anul 1848 în comuna Zvoriștea.

Talentul muzical înnăscut s-a făcut remarcat încă din copilărie, părinții îndrumându-l spre seminarul ”Veniamin Costache” de la Socola, în speranța preoției, însă, după 4 clase seminariale, îmbolnăvindu-se, tatăl său l-a retras.

De fapt, preoția nu l-a atras, renunțând la o existență contemplativă și, de aici tradiția carierei bisericești se întrerupe, preferând să intre în învățământul primar iar mai târziu devenind arendaș de pământuri( iar micul Enescu, cunoscut în sat, ca...fiul arendașului de la Liveni)

Maria Comovici – Enescu, mama compozitorului, s-a născut la Mihăileni, județul Dorohoi, era fiica preotului Ioan Cosmovici și astfel, în familie se reia firul tradiției de mediu bisericesc.

”Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei, le-am rămas credincios, într-un anumit fel. Și, dacă sentimentele mele religioase s-au schimbat cu timpul, am păstrat, totuși, cucernicie față de religie, de tot ce este mai vrednic în ea!„ George Enescu (Gavoty Bernard: Amintirile lui George Enescu)

                                                                            Muzeograf: Doina-Mihaela Purcaru