Expoziția "George Enescu - dirijor" la Ateneul Român

”Cu bagheta în mână, Enescu sintetiza toate valorile sale –
componistice, violonistice, pianistice, acompaniatoare, pedagogice...”
(Alexandru Rădulescu, violist)

Expoziția pune în lumină una dintre cele cinci ipostaze ale muzicianului George Enescu – activitatea dirijorală, reliefând câteva momente semnificative: concerte susținute atât în țara natală, în Europa, dar mai ales peste ocean, unde, timp de peste trei decenii (1923-1950) s-a aflat la pupitrul celor mai importante orchestre de pe continentul nord-american.

Debutul dirijoral a avut loc la București, în 1889, când a prezentat publicului din sala Ateneului opusul nr. 1: Poema Română, după prima audiție de la Paris. Aflat pentru întâia oară la conducerea unei orchestre, el a impresionat audiența prin dubla sa ipostază: de compozitor și dirijor. Ulterior, a dirijat constant concerte în capitală și alte orașe din țară. Lui i se datorează câteva prime audiții semnificative, precum Simfonia a IX-a de L. van Beethoven în anul 1915, sau Damnațiunea lui Faust de Hector Berlioz, în 1916 – creații de anvergură, ce nu răsunaseră încă în tânărul peisaj muzical românesc.

Cu eforturi organizatorice și logistice semnificative, a reușit să prezinte publicului inclusiv opere ale lui Richard Wagner. Astfel, Actul III din Parsifal a uimit publicul încă din anul 1915, iar șapte ani mai târziu, punerea în scenă a lui Lohengrin ca spectacol inaugural al Opere Române a constituit un eveniment cu ecouri puternice în presa vremii.

Talentul cu care transmitea membrilor orchestrei intențiile și concepția sa asupra operelor interpretate nu avea bariere lingvistice, astfel că indiferent de locațiile scenelor pe care concerta, de orchestrele pe care le conducea, G. Enescu impresiona prin abilitățile sale dirijorale. În cadrul repertoriului abordat, s-au numărat compoziții simfonice semnate de D. Cuclin, Al. Alessandrescu, M. Jora, S. Golestan, D. Lipatti, I. N. Otescu, P. Constantinescu, M. Andricu, C-tin Silvestri ș.a. Desigur, și propriile sale creații l-au avut, de cele mai multe ori, la pupitru cu ocazia primelor audiții mondiale, fie în România, fie peste hotare.

Cum lucra Enescu? Muzicologul Viorel Cosma citează remarca lui George Manoliu, violonist în Orchestra Radio, pe care maestrul a dirijat-o în perioada celui de-al Doilea Război Mondial: ”Mișcările erau întotdeauna firesc alese [...]. Enescu nu urmărea efecte de strălucire ci realizarea curată a stilului respectiv[...]. Se adresa membrilor orchestrei cu cel mai politicoase formule de scuze sau de explicații. Fiecare orchestrant colabora cu Enescu și în concert dădea maximum de randament, într-o încordare pasionată și fericită. ” (V. Cosma, în George Enescu. Portret lexicografic, p. 28-29).În același volum, regăsim aprecierea criticului francez Bernard Gavoty: ”O interpretare a lui Enescu nu se discută, este admisă în felul aderenței la credință”, iar muzicologul Emanoil Ciomac completează portretul dirijorului, afirmând că: ”Enescu avea darul să deschidă largi ferestre luminii într-o galerie de tablouri ce stăteau până la el nedeslușite, în umbră, chiar în întuneric.”

George Enescu și-a înscris numele și în rândul dirijorilor de excepție ai secolului XX. Cu un debut la Ateneul Român din București și un traseu care a punctat Salle Gaveau, Salle Érard, Théâtre des Champs-Elysées din Paris, Grand Théâtre din Bordeaux, Sala de concerte din Monte Carlo până la Times Hall, Carnegie Hall și Metropolitan Opera House, din New York, George Enescu s-a distins drept un interpret complex a cărui personalitate creatoare s-a reflectat inclusiv într-o activitate dirijorală semnificativă.

Expoziția valorifică documente din Arhivele Muzeului Național ”George Enescu”, Carnegie Hall-Rose Museum din New York, respectiv Arhiva orchestrei din Cleveland (SUA) care au fost selectate, cercetate de subsemnata și puse în pagină de graficianul Horia Andrei Nițu.

Cercet. dr. Irina Nițu

Prime audiții ale compozițiilor proprii

1. Poema Română (1898) – debut dirijoral

Pagini de manuscris: G. Enescu, Poema Română.
Afiș: Palatul Ateneului, 1 martie 1898, Concert simfonic – cu Poema Română de G. Enescu în primă audiție românească.
Autografe muzicale olografe din cartea de onoare a Filarmonicii.
Invitație la repetițiile orchestrei dirijată de G. Enescu semnată E. Wachmann.
Ramură de lauri primită de G. Enescu în urma dirijării Poemei Române în concertului de la Ateneu.
Fotografii: G. Enescu, Palatul Ateneului Român.

2. Suita I pentru orchestră op. 9 și Rapsodiile op. 11 (1903)

Manuscrise și tipărituri – Rapsodiile op. 11, Suita op. 9.
Discuri Electrecord cu Rapsodiile op. 11, Suita op. 9 dirijate de G. Enescu.
Articol de presă – Cronica de seară, București, 22 februarie 1903, p. 3.

3. Două Intermezzi op. 12 (1903)

Articol de presă – Concerte simfonice, în La Roumanie, București, an VI, 1/14 martie 1903, nr. 1269, p. 2.
Manuscrise.
Fotografie și semnătură olografă George Enescu.

4. Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op. 8 și Simfonia I op. 13 (1909)

Manuscrise și tipărituri.
Afiș – Monte Carlo, 22 aprilie 1909, Cercle des Étrangers de Monte Carlo.
Articol de presă: Horia Furtună, Scrisori din Paris. Concertul lui Enescu, Chantecler și Edmond Rostand, în Adevărul, București, an XXI, nr. 6988, 16.II.1909, p. 2.
Fotografie: Joseph Salmon.

5. Simfonia a II-a, op. 17, Suita a II-a pentru orchestră, op. 20, Simfonia a III-a, op. 21 (1915-1919)

Manuscrise și tipărituri
Afișe:
- București, 15 martie 1915, Ateneul Român, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice (Simfonia a II-a dirijată de Enescu).
- București, 25 mai 1919, Ateneul Român, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice (Simfonia a III-a, op. 21 dirijată de Enescu).
Program: 27 martie 1916, Ateneul Român, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice (Suita a II-a pentru orchestră, op. 20).
George Enescu – Însemnare olografă din Cartea de onoare a Filarmonicii, 27 martie 1909.
Disc Electrecord – Simfonia nr. 3, op. 21, dirijor. G. Enescu.
Fotografie: Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice.

6. Oedipe – dansurile tebane (1924)

Fotografie George Enescu.
Afișe/program de concert:
- 29 martie 1924, Théâtre Chatelet – Concerts Colonne.
- 5 & 7 februarie 1925, Massonic Hall, Cleveland Orchestra, Dansurile tebane dirijate în primă audiție de G. Enescu în America (sursa: Arhiva Orchestrei din Cleveland – arhivist Andria Hoy).
Scrisoare, 17 iunie 1924 și decretul Regelui Belgiei care îl numește pe George Enescu Comandor al Ordinului Leopold.
Fotografii: George Enescu, Crucea de Comandor.

7. Suita Săteasca, op. 27 și Uvertura de concert pe teme populare românești, op. 32 (1939, 1949)

Manuscrise și tipărituri.
Programe de concert:
- New York, 2 februarie 1939, Carnegie Hall, Orchestra Filarmonică din NY.
- Washington, 23 ianuarie 1949, National Symphonic Orchestra.
Articol de presă: 25 februarie 1939, Musical America, New York, vol. LIX, No. 4, p. 10, T: Enesco Introduces New Suite, cronică a concertului din 2 februarie 1939 în care Enescu a dirijat în primă audiție absolută Suita ”Săteasca”.
Scrisoare George Enescu către Bruno Zirato despre interpretarea Suitei „Săteasca”  .
Comunicat de presă – The Philharmonic – Symphony Society of New York, 28-29 ianuarie 1939.   
Fotografie George Enescu dirijând.

Promotor al creațiilor compozitorilor români

8. Dimitrie Cuclin, Stan Golestan, Alfred Alessandrescu, Mihail Jora

Afișe:
- 22 februarie 1915, Palatul Ateneului, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice. Scherzo de D. Cuclin (premiul Enescu), dirijat în primă audiție de G. Enescu.
- Strasbourg, 24 martie 1926, Concerts du Conservatoire. În program, Stan Golestan – Rapsodia concertantă pentru vioară și orchestră, A. Alessandrescu – Acteon, G. Enescu – Simfonia I, M. Jora – Priveliști moldovenești.
Cronică muzicală: C-tin Brăiloiu, Le Scherzo de M. Cuclin, în La Politique, 11 martie 1915.
Scrisoare 26 martie 1936, Filip Lazăr către M. Jora despre Enescu și Marșul evreiesc, dirijat la 30 martie 1936, concert difuzat la Radio Paris.
Partituri: Acteon de A. Alessandrescu, copertă; Rapsodia concertantă pentru vioară și orchestră de S. Golestan – pagină interioară și autograf, dedicație olografă pentru G. Enescu.
Fotografii: Dimitrie Cuclin, George Enescu, Stan Golestan, Mihail Jora (portret semnat Mihail Ștefănescu, creion pe carton), Filip Lazăr, Alfred Alessandrescu, Sabin Drăgoi.

9. Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Mihail Andricu, Constantin Silvestri

Manuscris P. Constantinescu – Oratoriul Patimile și Învierea Domnului (1943)
Desen: G. Enescu văzut de V. Baboie cu prilejul dirijării la Ateneu a creației lui P. Constantinescu.
Afiș: Concert Festiv, Societatea Compozitorilor Români, 23 aprilie 1945 – cu prime audiții românești dirijate de G. Enescu: Gh. Dumitrescu – Poemul amurgului, I. Dumitrescu – Suita a II-a simfonică, Th. Rogalski – Baladă pentru voce și orchestră, C-tin Silvestri – Toccata pentru orchestră.
Filă de calendar, document olograf – Ion Dumitrescu.
G. Enescu – însemnare olografă cu prilejul aniversării a 25 de ani de existență a Societății Compozitorilor Români.
Fotografii:
I. Dumitrescu, P. Constantinescu și C-tin Silvestri la Sinaia; G. Enescu dirijând; M. Andricu.

10. Concerte de muzica românească în SUA – Expoziția Universală de la New York (1939)

Afișe și program:
- 5 și 14 mai 1939, ROMANIAN HIGH COMMISION to the NEW YORK WORLD's FAIR presents ENESCO in two programs of Romanian music – Afiș cu fotografia lui G. Enescu (foto credit Ardon Bar-Hama); 5 mai 1939 – New York Philharmonic Symphony Orchestra, dirij. G. Enescu. În program, piese de M. Andricu, S. Drăgoi, A. Castaldi, T. Rogalski, I. Perlea, G. Enescu, S. Golestan, M. Mihalovici. 14 mai 1939 – New York, Metropolitan Opera, Orchestra Filarmonică din Philadelphia,  George Enescu dirijor. În program, piese de A. Alessandrescu, M. Jora, I. N. Otescu, D. Lipatti, G. Enescu.
Coperta programului festivalului: NEW YORK WORLD's FAIR 1939 NY Philharmonic (Sursa: Shelby White & Leon Levy Digital Archives, Meredith Self, Assistant Archivist/Asset Coordinator).
Articol de presă:
21 aprilie 1939 – Wilson Billboard, Nr. 25, p. 2, Kathleen Hanway: Music Notes – despre Expoziția Internațională de la NY și prezența lui George Enescu – drept reprezentant al României în festival (Sursa: Wilson College/JSTOR).
Casetă audio – copertă: RESTITUTIO: Enescu conducting Romanian music – Live recording – New York, 1939.
Fotografii: George Enescu dirijor. Foto credit: Geoffrey Landesman (sursa: Arhiva Orchestrei din Cleveland, SUA – arhivist Andria Hoy), D. Lipatti, I. Perlea, M. Mihalovici, I. N. Otescu, Th. Rogalski.

Creații universale dirijate în primă audiție în România

11. Ludwig van Beethoven, Simfonia a IX-a (14 decembrie 1914, Ateneul Român) și Hector Berlioz, Damnațiunea lui Faust (24 aprilie 1916, Palatul Ateneului)

Afișe:
- Palatul Ateneului, 14 decembrie 1914, Simfonia a IX-a (prima audiție integrală) dirijată de G. Enescu (afiș cu fotografia lui G. Enescu).
- Palatul Ateneului, 24 aprilie 1916, Damnațiunea lui Faust (prima execuție integrală) sub conducerea lui George Enescu.
Scrisoare olografă, 23 aprilie 1916, George Enescu către D. G. Kiriac despre interpreții operei Faust, 4 p.
Articol de presă, Le Monde et la Ville, L'Indépendance Roumaine, București, an 37, nr. 11084, 18/31 XII 1914, p. 2, despre repetiția generală a concertului cu Simfonia a IX-a de L. van Beethoven dirijată de G. Enescu.
Fotografii: D. G. Kiriac, Corul Societății Carmen cu G. Enescu în primul rând.

12. Richard Wagner, Parsifal, actul III (Teatrul Național, 8 martie 1915) și Lohengrin (inaugurarea Operei Române, 8 decembrie 1921)

Afișe:
- Teatrul Național, 8 martie 1915, Concert simfonic (prima audiție integrală a actului III din Parsifal, dirijat de G. Enescu).
Articole de presă:
- Curierul Artelor, 1-8 decembrie 1921 despre prima stagiune a Operei Române cu Lohengrin de R. Wagner dirijată de G. Enescu
- Teatru-Muzică, EDF, 10 martie 1915 despre Actul III din Parsifal de R. Wagner dirijat de G. Enescu la Teatrul Național.
Program al operei Lohengrin (personajele).
Fotografii: R. Wagner, Romulus Vrăbiescu în Lohengrin, Jean Athanasiu.

Cu orchestre și soliști renumiți, pe mari scene ale lumii

13. Walter Gieseking, Artur Rubinstein

Afișe:
- Metropolitan Opera House, Musician's Symphony Orchestra, 21 martie 1933, Enescu dirijor, Walter Gieseking – solist.
- Les Concerts Symphoniques de Montreal, 2 februarie 1949, Enescu dirijor, Artur Rubinstein solist.
Fotografii: George Enescu dirijând,  Walter Gieseking, Artur Rubinstein.

14. Yehudi Menuhin și Yvonne Astruc

Afișe:
New York, Carnegie Hall, Orchestra Filarmonică din NY:    
- 8 ianuarie 1938 – Dirijor G. Enescu. Solistă, violonista Yvonne Astruc. În program, J. S. Bach, C. Franck, G. Tailleferre, L. van Beethoven. (Sursa: NY Phil Shelby White & Leon Levy Digital Archives, Meredith Self, Assistant Archivist/Asset Coordinator).
- 27/28 ianuarie 1938 – Dirijor G. Enescu. Solist, violonistul Yehudi Menuhin. În program, L. van Beethoven, R. Schumann, C. Franck, J. Brahms. (Sursa: NY Phil Shelby White & Leon Levy Digital Archives, Meredith Self, Assistant Archivist/Asset Coordinator).
- 16 iunie 1947, Théâtre National du Palais de Chaillot, L'Orchestre de L' Association des Concerts Colonne, G. Enescu solist și dirijor, Yehudi Menuhin – solist. În program,  J. S. Bach, L. van Beethoven, B. Bartók.
Pliant – The Philharmonic-Symphony Society of New York, stagiunea 1937-1938, dirijori John Barbirolli și George Enescu – copertă și pagini de interior. Sunt incluse prezentarea lui George Enescu din Grove's Dictionary și fotografia muzicianului realizată de Renato Toppo (Sursa: NY Phil Shelby White & Leon Levy Digital Archives, Meredith Self, Assistant Archivist/Asset Coordinator).
Copertă și Disc Gramophone – Concertul nr. 3 de W. A. Mozart – Yehudi Menuhin solist, George Enescu dirijor.
Contract între G. Enescu și The Philharmonic-Symphony Society of New York cu stabilirea numărului și datelor concertelor pe care muzicianul le-a susținut în stagiunea 1937-1938 ca dirijor.
Anunț despre noi apariții discografice (Fr/De): His Master's Voice – „Doi maeștri: Yehudi Menuhin și George Enescu”.
Fotografii: Yvonne Astruc, Yehudi Menuhin, G. Enescu alături de Y. Menuhin.

15. David Oistrach și Lev Oborin; Monique Haas

Afișe:
- 19 martie 1945, soliști L. N. Oborin și David Oistrach, George Enescu dirijor. În program, P. I. Ceaikovski.
- 29 noiembrie 1953, Salle Gaveau, Ensemble Instrumental L. de Froment, solistă Monique Haas, George Enescu dirijor. În program, J. S. Bach, W. A. Mozart.
Fotografii:
Monique Haas, George Enescu alături de David Oistrach și Lev Oborin, George Enescu dirijându-l pe D. Oistrach.
Scrisoare, 29 decembrie 1950, G. Enescu și Maria Enescu către Monique Haas (dactilografiată).
Desen în creion de V. Baboie, G. Enescu dirijând (Ateneu, 1946).

Imagini de la eveniment: