”Dinu Lipatti 100” - Expoziție şi Medalion de Compozitor

PROGRAM

Preludiu din Mică Suită (1944)
Nocturnă pe o temă moldovenească (1937)
Sonata romantică (1937)
Fantezia op.8 (1940)
     - I. Andante malinconico-Vivace
           Molto tranquillo-Presto-Molto tranquillo-Presto
     - II. Allegretto cantabile. Allegro-Maestoso
Viniciu Moroianu – pian

Trei sonate de Domenico Scarlattipentru trio de ancii (1943)
Aubade pentru cvartet de suflători (1949)
Cvintet de suflători" à Rogert Cortet"(p.I: Largo - neterminat) p.a.a.
Șase sonate de Domenico Scarlatti pentru cvintet de suflători (1938-1939)
       
BUCHAREST WINDS

Ioana Bălaşa – flaut, Valentin Ghita – oboi,
Cristian Mancaș – clarinet,   
Cristian Buciumaş – fagot, Sorin Lupaşcu – corn.

Când asculți înregistrările lui DINU LIPATTI, de la muzica barocului, Bach, Scarlatti, la cea romantică, în primul rând Chopin, dar și Schubert, Liszt, Grieg, Schumann, sau cea modernă, Ravel, Enescu, Bartók, ai senzația că nu poți clinti niciun sunet de la locul său, că fiecare nuanță de intensitate sau culoare, fiecare valoare ritmică, sau de tempo, fiecare frazare nu pot suna decât așa cum le-a realizat el. Și astăzi, după aproape 70 de ani de la dispariția sa, aceste înregistrări reprezintă momente de referință în arta interpretării, iar atât specialiștii, cât și numeroși melo-mani, îl consideră unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii. Un destin tragic l-a smuls din viață la o vârstă cristică de doar 33 de ani, fapt care l-a împiedicat să se împlinească și în calitate de compozitor , o serie de lucrări pe care ni le-a lăsat moștenire fiind o dovadă a unui viu talent și în acest domeniu. Mihail Jora, maestrul său, îl asocia lui George Enescu, găsind la ei „însușiri identice: aceeași modestie, aceeași putere de muncă, același avânt creator, aceeași imensă dragoste pentru arta pe care o slujeau cu sfințenie.” Cunoscându-i existența, concepțiile și mai ales realizările muzicale, recunoști în Dinu Lipatti unul dintre modelele de care avem atâta nevoie astăzi.  
Olga Grigorescu  

Imagini de la eveniment:

OLGA GRIGORESCU a activat aproape 50 de ani în cadrul Redacției de muzică simfonică și de cameră a Societății Române de Radiodifuziune, realizând zeci de emisiuni de popularizare a valorilor creației naționale și internaționale de gen. A semnat de asemenea articole și cronici de concert în reviste precum “Muzica”, “Actualitatea muzicală”, “Melos”, sau în Agendele Festivalului George Enescu.

VINICIU MOROIANU a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București în 1985, la clasa maestrului Gabriel Amiraș. Este laureat al concursurilor internaționale de la Paris (1979) și București ("George Enescu", 1991). Are un vast repertoriu pianistic, de la clasici la contemporani, și o activitate de concert care însumează peste 900 de apariții scenice, între care recitaluri la Paris, Roma, Berlin, Madrid, München, Veneția, Graz, San Jose, Palm Beach, Neuchatel, concerte cu orchestrele filarmonicilor din țară sau din strainatate (Atena, Gorizia, Chișinau, Gabrovo), precum și cu formații camerale la Berlin, Atena, Budapesta, Copenhaga, Bruxelles, Luxemburg, Berna. A înregistrat două LP-uri și un CD la "Electrecord" - București cu lucrări de Brahms și Enescu, precum și Concertino de Martinu la "Agora" - Atena. VINICIU MOROIANU este profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică București, unde a predat Muzică de cameră (1990 - 1994) și predă Pian din 1993, studenții săi obținând premii la concursuri naționale și internaționale. A fost premiat pentru interpretarea operelor lui Enescu și Lipatti. Este Doctor în Muzică (2005), titlu obținut cu teza "Două secole de gândire componistică reflectate în creația pentru pian solo a lui Dinu Lipatti". Este membru al Trio-ului "Pro Musica" alături de violoncelistul Dan Cavassi și clarinetistul Cristian Mancaș. Din 2011 este membru în Consiliul director al Uniunii Muzicienilor Interpreți din România - UNIMIR.

Gândită ca o platformă pentru instrumentiștii suflători și având ca obiectiv realizarea de proiecte care includ instrumente de suflat, BUCHAREST WINDS s-a bucurat de la început de atenția unor instituții muzicale importante: Filarmonica din Chișinău, Orchestra Națională Radio din București, Orchestra de Cameră Radio, Filarmonica Pitești, Orchestra de Cameră din Focșani, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, Fundația „Clasic e Fantastic”, Muzeul Național „George Enescu”, Teatrul Ion Creangă, sunt doar o parte dintre partenerii alături de care ansamblul a concertat. Fiind conceput cu scopul declarat de promovare a muzicii pentru instrumente de suflat, BUCHAREST WINDS a urmărit încă de la început diversificarea combinațiilor instrumentale pentru a cuprinde astfel majoritatea genurilor și speciilor camerale care se adresează instrumentelor de suflat. Printre dirijorii care au acceptat conducerea muzicală se regăsesc nume sonore ale vieții muzicale: Mihail Agafița, David Crescenzi, Vincent Grüger, Cristian Brâncuși și Tiberiu Soare.

Dinu Lipatti (1917-1950)

Parcurgem datele biografiei lui Dinu Lipatti, ascultăm înregistrările sau muzica sa şi realizăm că el reprezintă un model de om şi de artist, din acelea care apar foarte rar pe lume.

Copil născut cu daruri muzicale ieşite din comun, s-a dezvoltat rapid, dobândind o maturitate neobişnuită, o profunzime şi o virtuozitate ce aveau să-l plaseze printre cei mai mari pianişti ai secolului XX. A avut parte de îndrumările unor pedagogi de seamă, români şi străini, s-a bucurat de prietenia şi aprecierile elogioase ale unor personalităţi de elită ale vieţii muzicale internaţionale.

Lipatti şi-a format o viziune modernă asupra artei interpretative, stabilind un echilibru desăvârşit între rigoare şi libertate, între luciditate şi inspiraţie, totul bazat pe respectul faţă de textul muzical. Cu deosebită premoniţie, Walter Legge, managerul marii case de discuri „Columbia”, l-a convins, în ultima perioadă a vieţii, să înregistreze lucrările sale preferate de Bach, Scarlatti, Mozart, Chopin, Schubert, Liszt, Ravel. Aceste înregistrări au rămas versiuni “de referinţă”, stârnind şi astăzi o fascinaţie la fel de vie. Din păcate, sunt relativ puţine faţă de repertoriul foarte întins abordat de-a lungul vieţii; aceasta deoarece autoexigenţa pianistului era extremă. Nu-şi permitea să interpreteze nicio lucrare în public, sau s-o fixeze pe disc, decât după îndelungi studii, însumând uneori ani întregi, şi numai atunci când simţea că a pătruns cu adevărat sensurile muzicii şi a găsit exact mijloacele de a le reda.

Cea de a doua mare pasiune a sa, compoziţia, i-a adus trei distincţii la Premiul Naţional de Compoziţie iniţiat de George Enescu, dovadă că lucrările create de el au marcat contribuţii însemnate în muzica românească, pe drumul găsirii soluţiilor originale.

Numit profesor la clasa de virtuozitate a Conservatorului din Geneva, Lipatti a încercat să transmită şi discipolilor lui înaltele principii morale şi artistice care-l călăuzeau. Preluându-i învăţăturile muzicale, admirându-i totodată demnitatea în faţa suferinţei, nobleţea şi dârzenia în lupta cu boala, elevii lui Lipatti au mărturisit că privilegiul de a-l fi cunoscut le-a marcat definitiv existenţa.

Personalitatea muzicianului român a stârnit pasiuni de o viaţă şi în rândul melomanilor. Doar două exemple: Dr. Mark Gertsch din Berna, Elveţia, deţinător al unui mic muzeu cu obiecte care i-au aparţinut marelui artist, apoi canadianul Mark Ainley, care a descoperit mai multe înregistrări inedite ale lui Lipatti şi le-a editat, împreună cu Werner Unger, la firma „Archiphon”, căutând în continuare posibile imprimări pierdute.

Menţionăm şi Fundaţia „Dinu Lipatti – Dubois Ferrière” (doctorul care l-a îngrijit până în ultima clipă), înfiinţată la scurt timp după moartea muzicianului, care organizează din doi în doi ani concerte la Victoria Hall din Geneva, strângând fonduri necesare pentru salvarea bolnavilor de leucemie.

Nu întâmplător, Lipatti a fost considerat un „ fiu spiritual” al marelui Enescu; legătura dintre ei s-a cimentat treptat, prin colaborări exemplare, prin preţuire şi afecţiune reciproce. Amândoi au devenit simboluri ale artei româneşti, căci, aşa cum spunea Mihail Jora în 1967, la aniversarea a 50 de ani de la naşterea lui Lipatti, „... o fericită coincidenţă a făcut ca pe pământul acestei ţări să se nască, la o depărtare de 36 de ani, doi mari artişti din medii diferite, având însuşiri identice: aceeaşi modestie, aceeaşi putere de muncă, acelaşi avânt creator, aceeaşi imensă dragoste pentru arta pe care o slujeau cu sfinţenie. Să cinstim aşadar memoria lui George Enescu şi a lui Dinu Lipatti!”.

Olga Grigorescu