Ziua Culturii Naționale - Expoziția ”Dinu Lipatti” la Radio

”Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă și de credință pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns și asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem și vom învinge.”(George Enescu, 1934)

Ca în fiecare an, Muzeul Național ”George Enescu” dedică Zilei Culturii Naționale câteva evenimente:

În anul în care se comemorează 100 de ani de nașterea lui Dinu Lipatti, muzeul prezintă o expoziție omagială foto-documentară în Foaierul Săii Radio – aripa Temișana -  în perioada 15 ianuarie - 10 februarie 2017.

Realizată de Cristina Andrei și având-o drept consultant științific pe Olga Grigorescu – muzicolog, expoziția dedicată lui Dinu Lipatti îl prezintă pe muzicianul român în calitate de pianist, compozitor, profesor, partener de scenă al lui George Enescu, punctând câteva aspecte importante din viața și cariera sa, prin intermediul a numeroase fotografii, afișe, manuscrise, programe și articole de presă.

”O fericită coincidenţă a făcut ca pe pământul acestei ţări să se nască, la o depărtare de 36 de ani, doi mari artişti din medii diferite, având însuşiri identice: aceeaşi modestie, aceeaşi putere de muncă, acelaşi avânt creator, aceeaşi imensă dragoste pentru arta pe care o slujeau cu sfinţenie. Să cinstim aşadar memoria lui George Enescu şi a lui Dinu Lipatti!". (Mihail Jora, 1967)

La sediul de la București – Palatul Cantacuzino se poate vizita expoziția temporară  "Muzica de cameră a lui George Enescu – Lucrările cu număr de opus", vernisată pe data de 19 decembrie 2016, iar la Casa Memorială ”George Enescu” din Sinaia expoziția ”Ritm, culoare, armonie”, prezentată de clasa prof. Ileana Dragomirescu de la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din București.

Duminică, 15 ianuarie 2017, la secţiile sale din Bucureşti - Palatul Cantacuzino, Sinaia - Casa memorială „George Enescu” şi Tescani - Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti-Tescanu-George Enescu”, muzeul vă invită la „Ziua Porţilor Deschise pentru Fotografie”.

Accesul pentru vizită şi fotografie va fi gratuit, între orele 10,00 – 17,00.

Dinu Lipatti (1917-1950)

Parcurgem datele biografiei lui Dinu Lipatti, ascultăm înregistrările sau muzica sa şi realizăm că el reprezintă un model de om şi de artist, din acelea care apar foarte rar pe lume.

Copil născut cu daruri muzicale ieşite din comun, s-a dezvoltat rapid, dobândind o maturitate neobişnuită, o profunzime şi o virtuozitate ce aveau să-l plaseze printre cei mai mari pianişti ai secolului XX. A avut parte de îndrumările unor pedagogi de seamă, români şi străini, s-a bucurat de prietenia şi aprecierile elogioase ale unor personalităţi de elită ale vieţii muzicale internaţionale.

Lipatti şi-a format o viziune modernă asupra artei interpretative, stabilind un echilibru desăvârşit între rigoare şi libertate, între luciditate şi inspiraţie, totul bazat pe respectul faţă de textul muzical. Cu deosebită premoniţie, Walter Legge, managerul marii case de discuri „Columbia”, l-a convins, în ultima perioadă a vieţii, să înregistreze lucrările sale preferate de Bach, Scarlatti, Mozart, Chopin, Schubert, Liszt, Ravel. Aceste înregistrări au rămas  versiuni “de referinţă”, stârnind şi astăzi o fascinaţie la fel de vie. Din păcate, sunt relativ puţine faţă de repertoriul foarte întins abordat de-a lungul vieţii; aceasta deoarece autoexigenţa pianistului era extremă. Nu-şi permitea să interpreteze nicio lucrare în public, sau s-o fixeze pe disc, decât după îndelungi studii, însumând uneori ani întregi, şi numai atunci când simţea că a pătruns cu adevărat sensurile muzicii şi a găsit exact mijloacele de a le reda.

Cea de a doua mare pasiune a sa, compoziţia, i-a adus trei distincţii la Premiul Naţional de Compoziţie iniţiat de George Enescu, dovadă că lucrările create de el au marcat contribuţii însemnate în muzica românească, pe drumul găsirii soluţiilor originale.

Numit profesor la clasa de virtuozitate a Conservatorului din Geneva, Lipatti a încercat să transmită şi discipolilor lui înaltele principii morale şi artistice care-l călăuzeau. Preluându-i învăţăturile muzicale, admirându-i totodată demnitatea în faţa suferinţei, nobleţea şi dârzenia în lupta cu boala, elevii lui Lipatti au mărturisit că privilegiul de a-l fi cunoscut le-a marcat definitiv existenţa.
Personalitatea muzicianului român a stârnit pasiuni de o viaţă şi în rândul melomanilor. Doar două exemple: Dr. Mark Gertsch din Berna, Elveţia, deţinător al unui mic muzeu cu obiecte care i-au aparţinut marelui artist, apoi canadianul Mark Ainley, care  a descoperit mai multe înregistrări inedite ale lui Lipatti şi le-a editat, împreună cu Werner Unger, la firma „Archiphon”, căutând în continuare posibile imprimări pierdute.

Menţionăm şi Fundaţia „Dinu Lipatti – Dubois Ferrière” (doctorul care l-a îngrijit până în ultima clipă), înfiinţată la scurt timp după moartea muzicianului, care organizează din doi în doi ani concerte la Victoria Hall din Geneva, strângând fonduri necesare pentru salvarea bolnavilor de leucemie.

Nu întâmplător, Lipatti a fost considerat un „ fiu spiritual” al marelui Enescu; legătura dintre ei s-a cimentat treptat, prin colaborări exemplare, prin preţuire şi  afecţiune reciproce. Amândoi au devenit simboluri ale artei româneşti, căci, aşa cum spunea Mihail Jora în 1967, la aniversarea a 50 de ani de la naşterea lui Lipatti, „... o fericită coincidenţă a făcut ca pe pământul acestei ţări să se nască, la o depărtare de 36 de ani, doi mari artişti din medii diferite, având însuşiri identice: aceeaşi modestie, aceeaşi putere de muncă, acelaşi avânt creator, aceeaşi imensă dragoste pentru arta pe care o slujeau cu sfinţenie. Să cinstim aşadar memoria lui George Enescu şi a lui Dinu Lipatti!”.

Olga Grigorescu