Muzeul Național ”George Enescu” prezintă expoziția foto-documentară ”George Enescu și Casa Regală a României” la Biblioteca de stat din Offenbach (Germania) în cadrul evenimentului Interkulturelle Woche 2015. Expoziția va putea fi vizionată în perioada 12 septembrie - 2 octombrie 2015 iar vernisajul va avea loc în data de 12 septembrie a. c.
Eveniment organizat în parteneriat cu Asociația Klavier Art, Comunitatea Românilor din Rin-Main si Primăria orașului Offenbach.
Tema expoziţiei pe care Muzeul „George Enescu” o prezintă este puţin obişnuită, iar acelora dintre noi care ştiu din experienţa proprie ce a însemnat cenzura comunistă ea le va apărea ca un gest cultural dacă nu integral reparatoriu (căci nedreptăţile nu pot fi niciodată integral „reparate”) cel puţin ca o necesară restituire a unor adevăruri. Adevăruri despre legăturile pe diferite planuri ce au existat între George Enescu şi Casa Regală a României.
Expoziţia desfăşoară în sprijinul acestei tematici o considerabilă diversitate de fotodocumente ordonate cronologic de-a lungul a trei decenii şi jumătate: cel mai vechi dintre documentele prezentate datează din 1898 iar ultimul, din 1943. In acelaşi timp, realizatorii expoziţiei au urmărit să creeze grupaje tematice ale materialului înfăţişat, punând în lumină diferitele interferenţe ale biografiei şi activităţilor de compozitor şi interpret ale lui Enescu cu Palatul regal şi viaţa artistică de la Curte sau diferitele chipuri în care personalitatea marelui muzician a „rezonat” în conştiinţa anumitor suverani.
Sunt – aşa cum vom vedea – relaţii care depăşesc protocolarul, chiar dacă acesta e prezent în mod constant prin sumedenia de înalte distincţii acordate lui Enescu de către toţi suveranii României. (Doresc să adaug pentru cei interesaţi că toate decoraţiile sunt expuse în original în vitrinele expoziţiei permanente a Muzeului „George Enescu”).
Imaginile ce ne întâmpină evidenţiază un fapt îndeobşte cunoscut (greu de trecut cu vederea chiar şi de către cei care l-au privit în mod critic) şi anume că momentul de plenitudine, de maximă consistenţă al acestor relaţii a fost cel al debutului lor, în timpul domniei regelui Carol I şi reginei Elisabeta, Carmen Sylva după pseudonimul literar. Anul 1898 marchează acest debut. Enescu împlinea pe atunci 17 ani şi era deja sau avea să se dovedească foarte curând „tânărul geniu” căruia Carmen Sylva i-a dedicat poezia cu chiar titlul Einem jungen Genie („Unui tânăr geniu”). Tot atunci, pentru aniversarea celor 17 ani, regina i-a dăruit colecţia completă (60 volume) a operelor lui J. S. Bach în ediţia prestigioasă a Societăţii „Bach” din Leipzig – un dar cu adevărat regesc pe care Enescu îl va evoca cu emoţie în ultimii ani ai vieţii, în volumul său de „Amintiri”. Şi tot în 1898 are loc la Paris prima audiţie a Poemei Române de Enescu, acest Opus 1 al compozitorului, dedicat Reginei Elisabeta: „Omagiu respectuos M.S. Regina României” sună dedicaţia înscrisă de autor pe frontispiciul lucrării, în al cărei final poate fi auzit Imnul Regatului României.