Expoziția „Aurel Stroe. Repere din viața și creația compozitorului (1932 - 2008)” la UNMB

Imagini de la expoziție:

---

După părerea mea, Aurel Stroe a fost o personalitate genială. Atât muzica sa cât şi ideile sale teoretice au influenţat mulţi muzicieni din România şi din străinătate. Personal, am fost atras mai ales de gândirea sa clară şi de paradoxurile muzicale cărora le-a dat naştere.Cum spunea Camil Petrescu, acest om “vedea idei”.
(Dan Dediu)

”Compozitorul, teoreticianul, profesorul, una dintre cele mai strălucite minți ale secolelor 20-21, de anvergură eruopeană” (Despina Petecel Theodoru), Aurel Stroe a fost un creator emblematic în peisajul muzicii românești, preocupat nu doar de arta sunetelor, ci și de alte domenii ale existenței – literatură, filosofie, matetatică, acestea fiindu-i o continuă sursă de inspirație.

Născut la 5 mai 1932 în București, Aurel Stroe a crescut într-un mediu de intelectuali, mama - Haydeia și tatăl său - Aurel fiind medici. Avea mai mulți unchi din partea tatălui, printre care Pavel Stroe s-a remarcat ca inginer cu studii la Berlin.

Tânărul Aurel Stroe aprecia muzica pe care a cunoscut-o și îndrăgit-o prin intermediul înregistrărilor cu muzică clasică ascultate de tatăl său. L-a dorit ca profesor pe Mihail Jora înainte de a fi învățat notația muzicală. Jora nu a avut timp să se ocupe de tânărul muzician, dar i l-a recomandat pe Marțian Negrea ca profesor de compoziție și contrapunct, în particular.

Deloc lipsită de asperități, viața lui Aurel Stroe s-a desfășurat pe două coordonate distincte: România și Germania, cea dintâi câștigându-l din nou, după căderea regimului comunist. Un A-B-A simbolic, pluri-tematic și cu multiple dezvoltări – astfel ne apare viața lui Aurel Stroe de-a lungul celor 76 de ani petrecuți printre noi. Dincolo de aspecte cunoscute sau mai puțin cunoscute, de situațiile dificile din punct de vedere material, politic și ideologic – cu repercursiuni dure în viața de familie, Aurel Stroe a trecut toate obstacolele compunând, aplicând diverse sisteme de compoziție adecvate intențiilor și ideilor sale. Clasele de compoziție, muzica morfogenetică, teoria catastrofelor sunt câteva direcții generale incluse în numeroase creații muzicale. Cu peste 100 de opusuri, Aurel Stroe a abordat majoritatea genurilor muzicale – cameral, simfonic, vocal-simfonic, operă, depășind, desigur, granițele impuse de tradiția fiecărei categorii.

Pentru muzica nouă românească, creația lui Aurel Stroe conține repere de certă valoare componistică, recunoscută de colegi, public și interpreți. Partiturile sale au fost editate la editurile Salabert, Schott și Editura Muzicală, iar lucrările lui au ajuns să fie ascultate/programate în concerte din țară și străinătate, înregistrate pe viniluri și CD-uri.

Aurel Stroe spunea ce gândea – asta când acest lucru nu-i mai punea viața în pericol. În consecință, el a susținut numeroase conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune. A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală – scrieri care, alături de muzica sa și înregistrările audio-video ne permit să păstrăm vie amintirea unuia dintre cei mai personali exponenți ai artei componistice a secolului 21.

Ca recunoaștere a meritelor în domeniul artei sunetelor, lui Aurel Stroe i-a fost acordat ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a în anul 1969, a fost distins cu premiul Academiei Române în 1974 și a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze în anul 1991. A fost deținătorul Marelui Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anul 1998, în 2002 a devenit laureat al premiului Herder din Viena iar în 2006, Fundația ”Anonimul” îi înmâna Marele Premiu pentru Opera Omnia.

Această expoziție foto-documentară realizată de Muzeul Național ”George Enescu” surprinde doar anumite aspecte din viața și creația lui Aurel Stroe, exploatând un fond documentar pus la dispoziție de Universitatea Națională de Muzică din București, donat acesteia de Raluca Brumariu, fiica lui Aurel Stroe și altele, regăsite în biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni, și arhiva MNGE. (dr. Irina Nițu)

Gânduri despre Aurel Stroe

[...}stilul componistic al lui Aurel Stroe utilizează tehnici postmoderne într-un mod modern. În acest sens, construcția structurii generale se realizează cu tropi bine definiți, diferiți ca origine și expresie (muzici europene și extraeuropene, folclor planetar imaginar, concepte științifice, aluzii literare), care sunt montați printr-o combinatorică bizară într-un dispozitiv formal ciudat, dar fascinant. Angrenajul sonor astfel obținut (să ne gândim la Ciaconna con alcune licenze, la Prairie, prières ori Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti ca la niște petroliere transoceanice sau portavioane imense) devine un fel de arcă muzicală ce parcă se pregătește mereu de un diluviu care nu mai vine, asemenea așteptării lui Godot din piesa lui Samuel Beckett. (Dan Dediu)

Aurel Stroe rămâne unul dintre cei mai interesanţi compozitori români, fiind o personalitate complexă, deoarece a făcut din muzică ştiinţă şi viceversa, atingând performanţe de nivel mondial. (Viorel Cosma)

Aurel Stroe despre George Enescu

Ce-aş mai putea spune despre Enescu? Faptul că rămâne, pentru generaţia mea, un liman de seninătate, de omogenitate, de armonizare lăuntrică, în ciuda tuturor dramelor, tensiunilor extraordinar de puternice ale unui Oedip, ale simfoniilor sale, ale lucrărilor de la sfârşit... Deci e un model de echilibru, care stăpâneşte mase mari, aparent dezechilibrate, dar care, totuşi, prin acest continuum al conştiinţei componistice, devin netede, cum spuneam înainte.