Expoziția „George Enescu și Yehudi Menuhin” la Plaza România

”Prin intermediul muzicii oamenii se cunosc mai bine
și devin mai buni, mai toleranți.”
(Lord Yehudi Menuhin)

Constituindu-se într-un omagiu la 71 de ani de la trecerea în Eternitate a lui George Enescu (4 mai 1955) și a celebrării a 110 ani de la nașterea  lui Yehudi Menuhin (22 aprilie 1916), expoziţia de față reuneşte documente, în parte inedite, ce ilustrează relaţia specială dintre cei doi mari muzicieni.

Materialul - fotografii, partituri, discuri, scrisori, articole de presă, afişe- a fost selectat din arhivele Academiei Române, Bibliotecii Naţionale a României şi Muzeului Naţional „George Enescu”.
Relația dintre marele compozitor George Enescu și celebrul violonist Yehudi Menuhin reprezintă una dintre cele mai importante relații de mentorat din istoria muzicii clasice. Între cei doi s-a format o legătură puternică bazată pe respect, admirație și pasiune pentru muzică.

George Enescu a fost nu doar un mare compozitor, ci și un profesor excepțional. Yehudi Menuhin, considerat un copil-minune al viorii, l-a întâlnit pe Enescu în anul 1927, când avea doar 11 ani. Impresionat de talentul tânărului violonist, Enescu a acceptat să îi devină profesor și mentor. Lecțiile lor au avut loc în special la Paris, dar și la Sinaia, la Vila Luminiș.

Enescu nu i-a predat lui Menuhin doar tehnică instrumentală, ci și modul profund de a înțelege muzica. El considera că un muzician trebuie să interpreteze cu sensibilitate și să înțeleagă sensul lucrării muzicale.
Despre elevul său, Enescu ar fi spus că „talentul lui Menuhin era extraordinar, dar adevărata lui forță era sensibilitatea muzicală”.

„Fusese un adevărat virtuoz, deja la vârsta de 12 ani; la 15, era un artist matur. Mai încolo, nu mai aveam ce vorbi decât despre profunzimile stilului. Cred că...pot fi mândru de el.”, aprecia Maestrul. Și, într-un interviu din anii '27-'28 avea să spună:  „Ce poate cineva să îl înveţe pe un băiat ca el? L-am învăţat că arta adevărată vine din interior, nu din exterior...”.

Pentru Menuhin, Enescu a fost cel mai important profesor din viața sa. Violonistul a recunoscut în repetate rânduri influența mentorului său, afirmând: „Enescu a fost cel mai mare profesor pe care l-am avut vreodată și una dintre cele mai profunde influențe din viața mea”. De asemenea, Menuhin spunea că „de la Enescu am învățat nu doar să cânt la vioară, ci să înțeleg muzica”.

Legătura dintre cei doi a depășit limitele unei simple relații profesor-elev și s-a transformat într-o prietenie profundă, bazată pe respect și admirație reciprocă. Menuhin a rămas toată viața recunoscător pentru îndrumarea primită și a continuat să promoveze muzica lui Enescu în întreaga lume.

“Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea.(...) Enescu va rămâne pentru mine Absolutul prin care eu îi judec pe alţii”, avea să spună Sir Yehudi Menuhin

Imagini de la expoziție: