Expoziția "George Enescu și discipolii săi" la Sala Radio

Expoziția este găzduită în foaierul Sălii Radio, din București, str. General Berthelot, nr. 60-64 și este accesibilă publicului de luni până duminică, în programul de concerte al Radio România.

Motto: „Să nu spunem «profesor», ci «coleg mai în vârstă»;
să nu spunem «elevi», ci «tineri colegi»”.
(Enescu, citat de Gavoty, p. 341.)

Deși mărturisea că „O singură meserie mi-a displăcut: cea de profesor...“, George Enescu a fost un altfel de dascăl, exercitând o covârșitoare influență asupra discipolilor săi. Avea o memorie remarcabilă, uimitoare, exemplifica și interpreta fraze muzicale fără partitură (cu vocea, la pian ori la vioară) orice opus abordat de cei care veneau să fie ”ascultați”. Elevii săi erau fascinați de modul în care Enescu aborda lecția de muzică, subordonând detaliile tehnice unei concepții integratoare asupra fenomenului muzical. În amintirile lor, apar ca un leit-motiv bunătatea și răbdarea maestrului, stilul său aparte, vivacitatea imaginilor poetice sugerate, carisma, expresivitatea și convingerea cu care le transmitea mai departe crezul său artistic.

Considerat unul dintre cei mai mari maeștri ai arcușului, alături de Carl Flesch, Jacques Thibaud și Fritz Kreisler, George Enescu a fost extrem de solicitat ca mentor încă de la începutul carierei sale. Pagini întregi de corespondență dezvăluie programul muzicianului încărcat nu doar de concerte, repetiții, serate muzicale, ci și de lecții particulare. Chiar dacă nu toți elevii săi au devenit interpreți de marcă, unii dintre ei, remarcabile personalități - Yehudi Menuhin, Yvonne Astruc, Serge Blanc, Arthur Grumiaux, Ida Haendel, Christian Ferras, Ivry Gitlis, Uto Ughi - au scris istorie în violonistica secolului XX.

Cu toate că nu a exercitat niciodată profesia de dascăl în cadrul unei instituții timp îndelungat, Enescu a fost invitat constant să susțină cursuri de măiestrie atât în Europa, cât și peste ocean. A predat, pentru scurte perioade de timp, elevilor avansați la École Normale de Musique și la Institutul Instrumental „Yvonne Astruc” din Paris la jumătatea anilor '20, la Music Summer School din Bryanston (Anglia), respectiv la Accademia Chigiana din Siena (Italia) – la cumpăna anilor '40-'50. De asemenea, pe continentul nord-american, a avut contracte oficiale cu Fundația Juilliard (în perioada 1924-1925), David Mannes School of Music din NY (anii '40) și Universitatea din Illinois (anul 1950) – centre muzicale prestigioase din SUA.

Aceste aspecte au fost redate prin intermediul documentelor din arhiva MNGE, din colecții ale altor muzee dar și unele accesate online, puse în pagină de graficianul Horia Andrei Nițu.

Expoziția evidențiază că cea de-a cincea meserie a maestrului, - evocată mereu pe ultimul plan, are, de fapt, o contribuție esențială la desăvârșirea portretului personalității sale complexe.

Cercet. dr. Irina Nițu

Discipoli străini

1. Hélène Jourdan Morhange (30 ianuarie 1888 – 15 mai 1961)

Fotografii:  George Enescu; H. J. Morhange, posturi violonistice, publicate în Musica, 1911.
Articol de presă: H. J. Morhange, Les Grandes Récitals du Dimanche, publicat în Les Lettres Francaises, 10 dec. 1953.
Copertă și pagină de carte: H. J. Morhange, Mes amis musiciens, Les Éditeurs Francais Réunis, Paris, 1955.
H. J. Morhange, fragment biografic ce menționează studiile ei cu George Enescu.

2. Yvonne Astruc (27 aprilie 1889 – 17 octombrie 1980)

Fotografii:
Yvonne Astruc, cu dedicație către George Enescu, datată 1909 (copie, arhiva MNGE); George Enescu la masa de scris. Yvonne Astruc, violonistă; George Enescu, dirijor.
Articol de presă despre recitalul lui Yvonne Astruc de la Salle Érard, Paris, 1910.
Cărți poștale:
Céline Goldbeck către George Enescu, în care îl felicita pentru marele succes al elevei sale, Yvonne Astruc (1911).
Yvonne Astruc către George Enescu, Londra, 29 iunie 1911.
Pagini din agenda lui George Enescu, unde apar notate repetiție și concert la Yvonne Astruc în data de 6 februarie 1914.
Program de concert, Carnegie Hall, NY, 8 ianuarie 1938. Yvonne Astruc – vioară, George Enescu – dirijor.

3. Yehudi Menuhin (I) (22 aprilie 1916 – 12 martie 1999)

Prima lecţie (1927)
Fotografii: Yehudi Menuhin copil, locuinţa lui George Enescu din rue de Clichy, Paris. Fundal: Paris (fotografie de epocă).
Pagină din volumul „ Călătorie neterminată”  de Yehudi Menuhin (Bucureşti, Editura Muzicală, 1999).

4. Yehudi Menuhin (II) Marele Premiu al discului acordat de Revista „Candide” (1933)

Fotografie Yehudi Menuhin şi Pierre Monteux
Disc Gramophone: Concertul pentru două viori şi orchestră în re minor de J. S. Bach, interpretat de George Enescu şi Yehudi Menuhin, dirijor Pierre Monteux.
Articole de presă din: Machines parlantes et Radio (Paris, aprilie 1933), Petit Journal (Paris, 4 aprilie 1933) Tout Partout (Paris, 9 aprilie 1933),
Discuri Yehudi Menuhin la Gramophone.

5. Yehudi Menuhin (III) Recunoştinţă şi admiraţie pentru maestru

Scrisoare (30 iunie 1935).
2 articole de presă neidentificate.
George Enescu (fotografie anii 1930).

6. Arthur Grumiaux (21 martie 1921 – 16 octombrie 1986) și Ida Häendel (15 decembrie 1928 – 1 iulie 2020)

Articole de presă:
L'Écho d'Alger, 20 octombrie 1949, p. 3: G.T.: La vie atistique. Un magnifique programme nous est propose par le bureau de concerts Edmond Chappuis. Le saison musicale 1909-1950.
Le Figaro, 28 martie 1951, p. 6: Claude Baigneres, Les prochains Festivals
Fotografii: Arthur Grumiaux, George Enescu la pian
Scrisoare: Ida Häendel despre George Enescu
Copertă de disc DECCA - Ida Häendel și Vladimir Aschenazy.

7. Serge Blanc (31 decembrie 1929 – 29 iunie 2013)

Fotografii:
George Enescu și Serge Blanc, Salle Gaveau, 1952. Autograf George Enescu (documente din arhiva personală a lui Jean-David Blanc, fiului muzicianului francez, puse la dispoziție pentru expoziția de față).
Coperți de discuri - Serge Blanc - înregistrări cu George Enescu.
Articol de presă: Serge Blanc: Amintirea maestrului
Copertă partitură: J. S. Bach - sonatele și partidele pentru vioară solo, cu adnotări de George Enescu, editată de Serge Blanc (documente din arhiva personală a lui Jean-David Blanc).

8. Ivry Gitlis (25 august 1922 – 24 decembrie 2020) și Marie Claude Theuveny (1931-2012)

Fotografie: Ivry Gitlis
Coperta cărții L’Ame et la corde de Ivry Gitlis (Ed. Musiques. Buchet.Castel) și mărturii despre Enescu extrase din capitolul “Enescu, mon Maitre”.
Program de sală: Marie-Claude Theuveny și George Enescu,Théâtre des Champs-Élysées, Paris, 27 februarie 1952 (Document din Arhiva Théâtre des Champs-Élysées,).
Anunț: Le Figaro, 27 februarie 1952, despre recitalul Marie-Claude Theuveny și George Enescu la Théâtre des Champs-Élysées,.
Mărturii ale violonistei despre George Enescu
Scrisoare, 16 martie 1952, George Enescu către Contele Guido Chigi de Sarcini, în care o recomandă pe violonista Marie-Claude Theuveny și pe cei doi frați ai săi, muzicieni, pentru cursurile de muzică de cameră de la Siena.
Fotografie Marie Claude-Theuveny și Franck Theuveny.
Program de sală: 29 noiembrie 1973, Sale Corot (Paris). Marie-Claude Theuveny a interpretat Sonata op. 25 de G. Enescu.
Articol de presă: 20 decembrie 1951, Marc Pincher, La musișue, în Les Nouvelles Litteraires, artistiques et scientifiques despre recitalul lui Franck și Marie-Claude Theuveny.

9. Christian Ferras (17 iunie 1933 – 14 septembrie 1982)

Fotografie: George Enescu dirijând, Christian Ferras – diverse ipostaze (sursa: BNF).
Program: Christian Ferras, Orchestra Societății Conservatorului din Paris, dirijor George Enescu. Théâtre des Champs-Élysées, 7 iunie 1950.
Mărturii ale lui Christian Ferras despre George Enescu, în Viorel Cosma, George Enescu în memoria timpului.
Salle Marceau-Chaillot, 5 martie 1952, recital Enescu-Ferras, Pierre Barbizet.
Compact discuri:
EMI – Les intruvables de Christian Ferras, premiat Diapason d'or (5 discuri) printre care și Sonata op. 25 pentru vioară și pian, ”în caracter popular românesc” de George Enescu (pe discul nr. 2).
Warner Classics – The Complete JMH & Telefunken Recordings.
Discuri de vinil – His Master`s Voice, MACE cu Sonata op. 25 pentru vioară și pian, ”în caracter popular românesc” de George Enescu. Interpreți: Christian Ferras și Pierre Barbizet.

10. Uto Ughi (21 ianuarie 1944)

Fotografii: Uto Ughi – diverse ipostaze; violonist pe scena Aulei Palatului Cantacuzino, 2014.
Copertă de carte: Salvatore Constantino, George Enescu. Vita e musica, Cooperativa Libraria Universitaria Editrice Bologna, 2008.
Amintiri ale lui Uto Ughi despre George Enescu

Discipoli români

11. Mihai Constantinescu (21 august 1926 – 25 februarie 1987) și Vasile Filip (1 martie 1900 - 24 decembrie 1983)

Fotografii: Mihai Constantinescu, Ateneul Român din București.
Mărturii ale violonistului romîn despre George Enescu, publicate în Informația Bucureștiului, mai, 1955.
Scrisoare olografă: George Enescu către Mihai Constantinescu, 2 ianuarie 1951.
Manuscris: 6 Studii mecanice de mare virtuozitate pentru vioară, pagina de titlu.
Vasile Filip, Din amintirile unor interpreți români, Editura Muzicală, București, 1983.
Mărturii despre George Enescu publicate în Muzica, 1955.
Carte poștală: Vasile Filip către George Enescu.
Cronică: Eduard Caudella, Al 17-lea Concert Simfonic, în Evenimentul (Iași), an 26, nr. 73, 2 mai 1918, p. 2.

12. Lola Bobescu (9 august 1921- 4 septembrie 2003) și Sandu Albu (22 august 1897- 23 noiembrie 1978)

Fotografii: Lola Bobescu, Sandu Albu - diverse ipostaze.
Programe de concert:
4 martie 1936, École Normale de Musique, Paris, interpreți: Lola Bobescu, George Enescu.
2 martie 1930, Guild Theatre NY, interpreți: Sandu Albu și Karel Leitner.
20 octombrie 1943, interpreți: George Enescu și Sandu Albu la Ateneul Român.
Afiș: Festivals de Musique Roumaine, Théâtre des Champs-Élysées , 8, 10, 11 iunie 1937. Interpreți: Lola Bobescu, George Enescu.
Mărturii ale lui Sandu Albu despre George Enescu.
Articole de presă despre Lola Bobescu din le Figaro, Lupta (București), an 13, nr. 3928, 24 noiembrie 1934, p. 5 (E. D. Fagure).

13. Dinu Lipatti (19 martie 1917 – 2 decembrie 1950)

Fotografii: Dinu Lipatti la pian, George Enescu și Dinu Lipatti copil, George Enescu și Dinu Lipatii în tr-un studio de înregistrări.
Discuri:
Monitor, Enesco-Lipatti (Enescu – Sonata nr. 2, op. 6, pentru vioară și pian).
Anunț. Concert de sonate al Maestrului George Enescu cu concursul lui Dinu Lipatti.
Afișe:
Festival George Enescu, Ateneul Român, 17 octombrie 1941.
Ateneul Român, 12 mai 1941, Silvestri, Enescu, Lipatti.
CD EMI: Great Recordings of the Century. Chopin. Enescu. Ravel. Liszt. Brahms. Lapian, Dinu Lipatti.
Carte de vizită cu însemnări olografe: Dinu Lipatti îl inivită pe George Enescu și soția sa la un recital. 

Instituții în cadrul cărora George Enescu a susținut cursuri de interpretare

14. École Normale de Musique ”Alfred Cortot” și Institut Instrumental ”Yvonne Astruc”, Paris (Franța)

Fotografii:
École Normale de Musique din Paris: exteriorul (fațada) și Salle Cortot. Prințesa Ghislaine de Caraman Chimay (1866-1955).
Anunțuri din presa franceză:
Curs George Enescu la École Normale de Musique, Paris, 1928.
Curs George Enescu la Institutul instrumental Yvonne Astruc, 1930.
Les Concerts 1939. Iunie 1939, Cursuri George Enescu la Institutul instrumental Yvonne Astruc, în datele de 17, 19, 22, 26, 29 iunie și 1, 3, 6 iulie 1939.
Curs George Enescu la Institutul instrumental Yvonne Astruc, mai – iulie 1947.
Cronică: Oeuvres de Georges Enesco (École Normale de Musique) de Gustave Samazeuilh în La revue Musicale
Scrisoare olografă: Ghislaine de Caraman Chimay către George Enescu, 23 aprilie 1955, 3 p.

15. Mannes School of Music (SUA) - 1948

Fotografii: Clara Mannes și David Mannes (sursa: David Mannes New School of Music), David Mannes, Fritz Kreisler, George Enescu și Jacques Thibaud.
Articol publicat pe site-ul David Mannes New School of Music despre includerea lui Enescu printre profesorii care au susținut cursuri în anii 1930-1940.
Caiet – David Mannes Music School 1948-1949, în care Enescu apare ca profesor al unui curs de interpretare special, adresat instrumentiștilor avansați.
Anunțuri din presa americană despre prezența lui Enescu în calitate de profesor la David Mannes Music School, 1948.
Scrisoare dactilografiată, 14 decembrie 1950, semnată olograf de Rhoda Robinshon, o fostă cursantă a maestrului, care-și rememorează impresiile de la cursurile susținute de Enescu la David Mannes Music School.

16. Juilliard School of Music – 1925-1926 și Illinois – aprilie 1950 (SUA)

Fotografie: Enescu înconjurat de studenți la Universitatea din Illinois, 1950. (sursa: donația D. Williams)
Articole din presa americană despre prezența lui George Enescu la Juilliard Foundation și University of Illinois.
Program de concert – 25 și 30 aprilie 1950, University of Illinois – School of Music, cu George Enescu solist și dirijor.
Fișă de creație cu antetul University of Illinois, completată olograf de George Enescu.
Pagini din agenda muzicianului din anul 1925 în care sunt notate cursuri la Juilliard. Însemnări olografe.

17. Cursurile de vară de la Bryanston (Anglia)

Fotografie: George Enescu și Amadeus String Quartet la Bryanston (Foto George Konig, credit: Dartington Summer School Foundation)
Articol de presă: „The Bryanston Summer School of Music”, publicat în The Musical Times / JSTOR (1950).
Scrisoare dactilografiată cu antetul Summer School of Music, Bryanston, 14 decembrie 1949: secretarul acestei instituții, John Amis, i se adresează lui George Enescu, invitîndu-l să participe la cursurile de vară de anul viitor.
Portret al lui John Amis realizat de June Mendoza.
Mărturii ale lui John Amis publicate în revista Adam respectiv ale Cvartetului Amadeus – care a lucrat cu Enescu în timpul cursurilor de la Bryanstone, în Viorel Cosma – George Enescu în memoria timpului.

18. Accademia Chigiana din Siena (Italia)

Fotografii: George Enescu la vioară, cu dedicație către contele Guido Chigi, 1951; George Enescu la pian, Sinea; violonistul Felix Ayo, discipol al lui Enescu la cursurile Academiei din Siena; fotografie de grup cu interpreți, unii – foști discipoli ai maestrului, reuniți la Siena în anul 1962: printre ei, Lola Bobescu, Yvonne Astruc, Uto Ughi. Sala de concert a Academiei Chigiana din Siena.
Mărturii ale violonistului Ricardo Brengola despre maestrul George Enescu, cu care a studiat la Siena.
Programul – buletinul Academiei din Siena din 1951, cu participarea lui George Enescu drept profesor al cursurilor de interpretare (vioară).
Scrisoare cu antetul Accademia Musicale Chigiana, 20 august 1951, Contele Chigi către George Enescu.

19. Pagini de corespondență de la diverși elevi

Fotografii: Vera Janacopulos (articol de ziar), Ginette Neveu, Leona Neblett.
Foaie cu 2 autografe: George Enescu și Ginette Neveu (sursa: Schubertiade Music and Arts)
Vera Janacopulos, Anto Lopez Naguil, Joseph Melin, Louise Wacksman, Odette Gogry, Eleanor Cotton, Jean Duport, L. Diguet – ca reprezentant al discipolului Devy Erlich, Leona Neblett.