Expoziția ”George Enescu și Reginele României" la Plaza România

Imagini de la expoziție:

Relația dintre George Enescu și Reginele României reprezintă unul dintre cele mai luminoase capitole ale culturii române, un dialog de peste jumătate de secol între geniul muzical și spiritul regal. Expoziția dedicată acestei teme readuce în atenția publicului legături profunde, istorice și afective, ilustrate prin documente, fotografii, manuscrise și mărturii de epocă.

În urmă cu mai bine de 125 de ani, tânărul George Enescu pășea pentru prima dată în salonul de muzică al Castelului Peleș, spațiu patronat cu rafinament de Regina Elisabeta, poeta Carmen Sylva. Întâlnirea a fost decisivă: suverana l-a adoptat sufletește, numindu-l „copilul ei de suflet”, iar Enescu avea să poarte întreaga viață recunoștința pentru generozitatea și sprijinul primit, considerând-o a doua vice-mamă. (după principesa pianista Elena Bibescu)

Anul 1898 marchează debutul oficial al acestei legături. La 17 ani,  compozitorul își prezintă la  în primă audiție la Paris, și apoi la București, Poema Română, Op. 1, dedicată Reginei Elisabeta — în finalul căreia se aude Imnul Regatului României. În același an, Regina îi dăruiește  colecția completă  a creației lui J.S. Bach.

Pe  versurile reginei poete Carmen Sylva, Enescu a compus, în decada 1898-1908, un număr apreciabil de lieduri, iar manuscrisele sale dezvăluie şi proiecte de lucrări mai ample având ca suport literar creaţii poetice ale reginei. Mărturiile acestei colaborări dintre tânărul compozitor şi poeta Carmen Sylva sunt extrem de bogate şi se regăsesc prezentate în expoziţia de faţă.

Carmen Sylva era, de asemenea, o muziciană cultivată, cunoscătoare a literaturii muzicale clasice şi romantice, ea însăşi pianistă şi organistă. In această calitate, regina a iniţiat la Peleş un cerc muzical – ce a constituit foarte probabil un model al saloanelor muzicale ce vor lua naştere, în jurul lui 1900, şi în mediul aristocratic românesc – cerc pe care suverana îl patrona în mod activ, cântând la pian, armoniu sau orgă. Lucrări  din marele repertoriu cameral clasic şi romantic au răsunat aici, cântate de interpreţi, inclusiv străini, de prestigiu. Violonistul Enescu a concertat adesea în cadrul acestor reuniuni, uneori acompaniat chiar de regină, alteori în formaţii de trio sau cvartet (a fost prim violonist  în cvartetul „Carmen Sylva” ce s-a format în acelaşi cadru).

”Carmen SyIva avea ceva genial într-însa. A fost o sfântă binefăcătoare. Dispreţuia pompa şi tot ce era practic şi interesat. Adevărată poetă, gânditoare, fiinţă de bine. Ce cumplit suferea când unii din oamenii în care Ea avea încredere îi înşelau buna credinţă şi generozitatea, nerăspunzând nădejdilor Ei. Au fost unii care au abuzat de gesturile-i desinteresate. Ea creatoarea atâtor opere de binefacere, prin care şi Vatra Luminoasă, unde se venea în ajutorul orbilor.
Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. (…..). Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, depărtată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate. …” (George Enescu)

Prietenia și admirația reciprocă au fost continuate de Regina Maria și Regele Ferdinand, iar mai târziu de Regele Carol al II-lea și Regele Mihai. Seratele muzicale de la Palatul Cantacuzino, atmosfera culturală de excepție, dialogurile dintre Regina Maria și Maria Cantacuzino- Enescu, dar și prezența suveranilor la concertele lui sunt elocvente  în acest sens.

Regina Maria îl evocă, adesea, în scrierile sale,  pe muzician, cu delicatețe, înțelegere și profund respect, surprinzând nu doar talentul universal al artistului, ci și noblețea caracterului acestuia: „Gloria lui este universală, dar Enescu ca om […] aparţine celora cărora i-au fost dragi, care îi cunosc viaţa şi inima”, scria regina într-un articol din 1931.

Acest parcurs vizual și documentar evidențiază legătura dintre doi piloni ai identității românești – o Regină vizionară și un muzician de excepție – uniți prin dragoste pentru aceeași țară, prin cultură, loialitate și spirit european.

„Am România în gând, inimă și suflet”, mărturisea Regina Maria – cuvinte care definesc nu doar destinul ei, ci și pe cel al lui George Enescu, artistul care a întruchipat, prin muzica  și viața sa, sufletul poporului român. 

Relația lui George Enescu cu Reginele României depășește protocolul și ceremonialul. Însemnele regale, distincțiile primite de-a lungul vieții — din partea Regelui Carol I, a Regelui Ferdinand, a Regelui Carol al II-lea și a Regelui Mihai — reflectă nu doar recunoașterea oficială, ci și o legătură afectivă autentică.

Atât Reginele Elisabeta și Maria, cât și George Enescu – prin operă, noblețe, cultură și viziune europeană – au contribuit în mod esențial la configurarea identității culturale a României moderne.

Panourile expoziției

1. George Enescu şi Casa Regală a României

1. Fotografie George Enescu
2. „ Hymn Jubilar”  de George Enescu(manuscris)
3. Stema Regatului României

2. Palatul Regal îi deschide porţile tânărului George Enescu

1. George Enescu – interviu ( Rampa, 23 iulie 1928)
2. Portret  şi semnătură Regina Elisabeta – Carmen Sylva
3. Palatul Regal ( fotografie de epocă)
4. Carmen Sylva către George Enescu (telegramă)

3. Regina Elisabeta  – „Vice – mamă ”

1. Scrisori către George Enescu (21 decembrie  1899, 10 mai 1904, 2 februarie 1906, 9 septembrie 1908)
2. George Enescu – interviuri ( Rampa, 26 octombrie 1931; Lupta, 18 octombrie 1936)

4. Cântece pe versuri de Carmen Sylva (II)

1. Zaghaft (1898),  Armes Mägdlein (1898), Der Schmetterlingskuss (1898), Mittagläuten (1900) – coperţi tipărituri (Biblioteca muzicală română)

5. Muzică la Castelul Peleş

1. 3 fotografii: George Enescu (la pian), Regina Elisabeta (în picioare, lângă pian) şi doamnele de onoare
2. Trio (George Enescu – vioară, Dimitrie Dinicu – violoncel, Elize Băicoianu  pian) şi Regina  Elisabeta (în picioare, lângă pian- Castelul Peleş
3. Interviu cu George Enescu ( Flacăra, 8 septembrie 1912 - fragment)

6. Lucrări omagiale „pour l’anniversaire...”

1. Fotografie cuplul regal (Regele Carol I şi Regina Elisabeta)
2. Aubade – trio de coarde şi Aubade – cvartet de coarde (1902) dedicate aniversării a 30 de ani de căsătorie a cuplului regal  ( pagini de manuscris şi copertă partitură Enoch )
3. Sérénade lointaine pentru pian vioară şi violoncel (1903)
4. Cvartetul „Carmen Sylva”  la Peleş (fotografie)

7. George Enescu, violonist al Curţii Regale

1. 2 diplome:
   - George Enescu, violonist al Curţii Regale acordată de Regele Carol I  ( 10 decembrie 1902)
   - "Drept recunoştinţă...” acordată de Regina Elisabeta (3 aprilie 1907)
2. 2 fotografii :
   - George Enescu cântând la vioară
   - George Enescu acompaniat la pian de Carmen Sylva

8. Regina Elisabeta – Carmen Sylva

1. Volume de scrieri (coperţi) şi dedicaţii pentru Enescu
2. Fotografie  Carmen Sylva

9. In memoriam Carmen Sylva

1. George Enescu : Amintiri despre Carmen Sylva ( Revista Fundaţiilor Regale, 1 decembrie 1943)
2. Andante  din Trio în Mi bemol major de Franz Schubert – lucrare ce s-a cântat la funeraliile Reginei Elisabeta (copertă partitură şi pagină de manuscris a orchestraţiei de George Enescu, semnată şi datată 19.2/3.3 1916)

10. Regina Maria despre George Enescu

1. Fotografie Regina Maria cu dedicaţie către George Enescu (Sinaia, 1908)
2. George Enescu de M. S. Regina Maria. În: Curentul, 14 octombrie1931
3. Fotografie George Enescu

11. Regina Maria şi Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca)

1. Regina Maria către Maruca – pagini de corespondenţă (1938)
2. Fotografii: Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu

12. George Enescu în paginile de jurnal ale Reginei Maria

1. Coperţi şi fragmente din :
   - The story of my life . Marie – Queen of Roumania ( Charles Scribner’s Sons, New York, 1934)
   – Însemnări zilnice. Maria Regina României  (Editura Albatros, Bucureşti, 2005)
2. Fotografii Regina Maria